Ce impozite locale trebuie să achite un român în 2025. Când devine obligatorie taxa pe clădiri. În ce circumstanțe se poate crește impozitul.

Impozitele Locale Pe Care Le Datorează Românii

Românii au obligația de a plăti anual impozite locale pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport. Această responsabilitate revine tuturor proprietarilor, inclusiv celor care dețin locuințe nefinalizate. Conform celui de-al doilea pachet de măsuri fiscale destinat reducerii deficitului bugetar, construcțiile realizate fără autorizație, cu excepția celor construite înainte de 1 august 2001, vor fi impozitate în funcție de suprafața executată, iar impozitul va fi dublat prin aplicarea unei cote de majorare de 100%.

Deschiderea Procedurii de Transparență Decizională

Pe 7 august 2025, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a anunțat deschiderea procedurii de transparență decizională pentru elaborarea unui nou proiect de act normativ. Acest proiect, intitulat „Lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale”, are ca scop instituirea unor măsuri fiscal-bugetare menite să sporească capacitatea financiară a unităților administrativ-teritoriale. Scopul final este consolidarea sustenabilității financiare a României prin limitarea cheltuielilor și creșterea veniturilor, asigurând astfel finanțarea serviciilor publice pentru cetățeni din fonduri publice.

Tipurile de Impozite și Taxe Locale

Românii sunt supuși mai multor impozite și taxe locale, printre care se numără:

• impozitul pe clădiri;
• impozitul pe teren;
• taxa asupra mijloacelor de transport;
• taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;
• taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;
• impozitul pe spectacole;
• taxa hotelieră;
• taxe speciale;
• alte taxe locale.

Majorarea Impozitului pentru Construcțiile Ilegale

În cadrul celui de-al doilea pachet de măsuri fiscale, s-au inclus și modificări ale prevederilor legale referitoare la impozitarea clădirilor, stabilind astfel valoarea impozabilă. „Pentru lucrările realizate fără autorizație de construire, cu excepția celor edificate anterior datei de 1 august 2001, valoarea impozitării se va calcula în funcție de suprafața clădirii executate, iar impozitul va fi majorat cu o cotă de 100% față de valoarea stabilită conform legii, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor constatării”, stipulează proiectul de lege.

Obligația Proprietarilor de a Declara Clădirile

Proprietarii au obligația de a declara toate clădirile, inclusiv cele ale căror construcții nu au fost finalizate. Aceasta se aplică și în cazul clădirilor a căror lucrări nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității acesteia. Declararea se va face pe baza unui proces-verbal de recepție parțială, întocmit între proprietar și executant, care să ateste stadiul fizic de execuție. Acest document trebuie realizat la expirarea termenului prevăzut în autorizația de construire.

Declararea clădirilor pentru impunere și înscrierea acestora în evidențele autorităților locale reprezintă o obligație legală a contribuabililor. Aceasta se aplică indiferent dacă imobilele au fost construite cu sau fără autorizație. În cazul nedeclarării unei clădiri de către proprietar, valoarea impozitului se va calcula conform reglementărilor în vigoare.

Modificări privind impozitul pe clădiri conform noului Proiect de Lege

Conform noului Proiect de Lege, majorarea impozitului pe clădiri va fi efectuată succesiv, cu câte 30% pentru fiecare interval de întârziere sau fracție de interval de 6 luni, calculată după expirarea termenului stabilit. Această majorare se va aplica pentru anul fiscal în care se determină impozitul.

Obligația de plată a impozitului pe clădiri

Toate persoanele care dețin o clădire pe teritoriul României au obligația de a plăti anual un impozit pentru acea clădire, cu excepția cazurilor specificate în prezentul titlu. Impozitul se va achita către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde este situată clădirea. Definiția clădirii include orice construcție destinată adăpostirii de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații și altele asemenea.

În cazul în care o clădire este administrată sau folosită de o altă persoană, iar pentru aceasta se plătește chirie în baza unui contract, impozitul pe clădire va fi datorat de către proprietar. Dacă o clădire este deținută în comun de două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni va plăti impozitul pentru părțile din clădire aflate în proprietatea sa. Dacă părțile individuale nu pot fi stabilite, fiecare proprietar va datora o cotă egală din impozitul total.

Excepții de la plata impozitului pe clădiri

Impozitul pe clădiri nu se aplică în următoarele situații:

• Clădirile instituțiilor publice și cele care fac parte din domeniul public și privat al unei unități administrativ-teritoriale, cu excepția incintelor utilizate pentru activități economice;
• Clădirile considerate monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu excepția incintelor folosite pentru activități economice;
• Clădirile care constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute și părțile lor componente, excluzând incintele pentru activități economice;
• Clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar sau universitar, autorizate sau acreditate, cu excepția incintelor utilizate pentru activități economice.

Calculul impozitului pentru persoanele fizice

Pentru persoanele fizice, impozitul pe clădiri se stabilește prin aplicarea unei cote de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban și de 0,1% pentru cele din mediul rural. În cazul apartamentelor din blocuri cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente, coeficientul de corecție se reduce cu 0,10.

Valoarea impozabilă a unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951 se reduce cu 15%, iar pentru clădirile finalizate între 31 decembrie 1950 și 1 ianuarie 1978, reducerea este de 5%. Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi măsurate, suprafața construită se va determina prin înmulțirea suprafeței utile cu un coeficient de 1,20.

Termenele de plată a impozitului pe clădiri

Impozitul pe clădiri se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie, inclusiv. Persoanele fizice care aleg să plătească impozitul pe clădiri anticipat pentru întregul an pot efectua plata până la data de 15 martie a anului în curs.

Majorarea impozitului pentru persoanele fizice cu mai multe clădiri

Persoanele fizice care dețin în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuință, care nu sunt închiriate, vor fi supuse unei majorări a impozitului pe clădiri. Această majorare se aplică astfel:

• 15% pentru prima clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
• 50% pentru a doua clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
• 75% pentru a treia clădire, în afara celei de la adresa de domiciliu;
• 100% pentru a patra clădire și pentru fiecare clădire suplimentară, în afara celei de la adresa de domiciliu.

Impozitul pe teren

Toți proprietarii de terenuri situate în România sunt obligați să achite un impozit anual, cu excepția cazurilor prevăzute în mod special. Acest impozit pe teren se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care se află terenul.

În cazul în care terenul este utilizat de o altă persoană, iar aceasta plătește chirie sau arendă conform unui contract, impozitul pe teren va fi datorat de către proprietar. Dacă terenul este deținut în comun de mai multe persoane, fiecare proprietar va plăti impozit proporțional cu partea de teren deținută. Dacă nu se pot stabili părțile individuale, fiecare proprietar va plăti o cotă egală din impozitul total.

Calculul impozitului pe teren

Impozitul pe teren se calculează în funcție de numărul de metri pătrați, rangul localității și categoria de folosință stabilită de consiliul local. Acesta se plătește anual, în patru tranșe egale, cu termene limită la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie. De asemenea, persoanele fizice care achită impozitul pe teren în avans, până la data de 15 martie a anului respectiv, pot beneficia de o bonificație de până la 10%, conform hotărârii consiliului local.

Taxa pe mijloacele de transport

Persoanele care dețin un mijloc de transport ce necesită înmatriculare în România sunt obligate să plătească o taxă anuală, cu excepția cazurilor specificate. Această taxă se achită la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana are domiciliul, sediul sau punctul de lucru.

În cazul în care mijlocul de transport este supus unui contract de leasing financiar, taxa va fi datorată de locator. Totodată, taxa nu se aplică în anumite situații, cum ar fi:

• Autoturismele, motocicletele cu ataș și mototriciclurile pentru persoanele cu handicap locomotor, adaptate nevoilor acestora;
• Navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele utilizate pentru transportul persoanelor cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;
• Mijloacele de transport ale instituțiilor publice.

Taxa pe mijlocul de transport se plătește anual, în patru rate egale, cu aceleași termene: 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie.

Termene și Bonificații pentru Plata Taxei Auto

Până la 15 martie a anului în curs, persoanele fizice pot beneficia de o bonificație de până la 10% pentru plata anticipată a taxei auto, care este datorată pentru întregul an. Această bonificație este stabilită printr-o hotărâre a consiliului local.

În cazul în care un mijloc de transport este deținut de un nerezident, taxa aferentă acestuia trebuie plătită integral în momentul înregistrării la compartimentul de specialitate al autorității locale de administrație publică.

Taxele pentru Certificate, Avize și Autorizații

Orice persoană care are nevoie de un certificat, aviz sau altă autorizație specificată în acest capitol este obligată să achite taxa corespunzătoare la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale, înainte de a primi documentele necesare.

Este important de menționat că taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor nu se aplică în următoarele situații:

• Certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru lăcașuri de cult sau construcții anexe;
• Certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor de transport deținute de domeniul public al statului;
• Certificat de urbanism sau autorizație de construire pentru lucrări de interes public județean sau local;
• Certificat de urbanism sau autorizație de construire, dacă beneficiarul este o instituție publică;
• Autorizație de construire pentru autostrăzi și căi ferate concesionate, conform legislatiei în vigoare.

Taxa pentru Publicitate

Persoanele care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România, pe baza unui contract sau a unei înțelegeri, sunt obligate să plătească o taxă specificată în acest articol. Excepție fac serviciile de reclamă și publicitate realizate prin mijloace de informare în masă scrise și audiovizuale.

Taxa se va plăti la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în care sunt prestate serviciile de reclamă și publicitate. Cota taxei este stabilită de consiliul local și variază între 1% și 3% din valoarea serviciilor de reclamă și publicitate, care include toate plățile efectuate, cu excepția TVA-ului. Această taxă trebuie achitată lunar, până la data de 10 a lunii următoare încheierii contractului de prestări de servicii.

Taxa pentru Afișaj în Scop de Publicitate

Persoanele care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă și publicitate într-un loc public sunt obligate să plătească o taxă anuală către bugetul local al autorității publice locale în raza căreia se află structura de afişaj.

Valoarea taxei pentru afişaj se calculează anual, prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței de afişaj cu suma stabilită de consiliul local. În cazul afişajelor amplasate în locuri de desfășurare a activităților economice, suma poate ajunge până la 200.000 lei, iar pentru celelalte tipuri de panouri sau structuri de afişaj, valoarea va fi stabilită de autoritățile locale competente.

Reglementări privind taxa pentru afişajul publicitar

În România, suma maximă pentru reclamă şi publicitate este de până la 150.000 lei. Taxa pentru afişajul în scop de reclamă se recalculază în funcţie de numărul de luni sau fracţiunile din lunile unui an calendaristic în care se efectuează afişajul. Această taxă se achită anual, anticipat sau în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie. De asemenea, consiliile locale pot solicita persoanelor care datorează taxa să depună o declaraţie anuală la compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale.

Impozitul pe spectacole

Orice persoană care organizează un eveniment artistic, o competiţie sportivă sau o activitate recreativă în România are obligaţia de a plăti impozitul pe spectacole, care se virează la bugetul local al unităţii administrative în care are loc evenimentul.

Calculul impozitului

Cu excepţiile specificate, impozitul pe spectacole se determină prin aplicarea unei cote la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor. Cota de impozit se stabileşte astfel:

• 2% pentru spectacole de teatru, balet, operă, operetă, concerte filarmonice, proiecţii de filme, spectacole de circ sau competiţii sportive;
• 5% pentru alte tipuri de manifestări artistice care nu se încadrează în prima categorie.

Sumele din vânzarea biletelor nu includ donaţiile făcute de organizator pentru scopuri caritabile, conform unui contract scris încheiat înainte de vânzarea biletelor. Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până pe data de 15 a lunii următoare evenimentului.

Taxa hotelieră

Consiliul local are dreptul să stabilească o taxă pentru şederea în unităţile de cazare din localitatea sa, conform legislaţiei. Această taxă este colectată de persoanele juridice care oferă cazare, odată cu înregistrarea persoanelor cazate. Unitatea de cazare are responsabilitatea de a vira taxa colectată la bugetul local al unităţii administrative în care se află.

Calculul taxei hotelieră

Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea unei cote stabilite pe tarifele de cazare practicate. Cota este stabilită de consiliul local, variind între 0,5% şi 5%. În staţiunile turistice, cota poate varia în funcţie de categoria hotelului. Această taxă se aplică pentru întreaga perioadă de şedere, cu excepţia cazurilor din staţiunile turistice, când taxa se percepe pentru o singură noapte, indiferent de durata reală a şederii. Unităţile de cazare trebuie să vireze taxa hotelieră la bugetul local lunar, până pe data de 10 a lunii următoare colectării acesteia.

Taxe Speciale pentru Serviciile Publice Locale

În scopul asigurării funcționării serviciilor publice locale destinate persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București au capacitatea de a adopta taxe speciale. Aceste taxe sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2003, care se referă la finanțele publice locale.

Alte Tipuri de Taxe Locale

Consiliile locale și județene pot institui o taxă zilnică de până la 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice, precum și pentru accesul la muzee, case memoriale sau monumente de importanță istorică, arhitecturală și arheologică. De asemenea, consiliile pot stabili taxe zilnice de până la 100.000 lei pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor destinate generării de venit. Aceste taxe se aplică specific pentru tipurile de echipamente stipulate de consiliul local.