Discrepanțe Demografice în Orașele și Comunele din România
Peste jumătate dintre orașele mici din România și 15% dintre comune nu îndeplineau, în anul 2023, numărul minim de locuitori prevăzut de lege pentru a fi clasificate corect. Acest lucru este evidențiat de un raport recent al Curții de Conturi, care subliniază discrepanțele dintre cadrul legislativ și realitatea demografică a acestor unități administrativ-teritoriale.
Constatările Auditorilor
Auditorii au realizat analize detaliate asupra orașelor și comunelor, identificând faptul că cheltuielile mari cu personalul pot restricționa dezvoltarea acestor entități. De asemenea, ei au observat că legislația actuală nu oferă instrumentele necesare pentru reorganizarea eficientă a administrației locale, ceea ce face dificilă răspunderea la nevoile specifice ale comunităților.
Criteriile Demografice și Impactul Asupra Clasificării
Raportul, realizat între aprilie și noiembrie 2024, a analizat organizarea și funcționarea comunelor și orașelor mici din România, comparativ cu populația deservită și serviciile oferite. Conform legislației, un număr semnificativ de orașe și comune nu mai îndeplinesc criteriile pentru clasificare. În anul 2023, 119 orașe nu au avut minimul de 10.000 de locuitori, ceea ce reprezintă 55% din totalul de 216 orașe. În același timp, 432 de comune (15% din total) nu îndeplineau criteriul de 1.500 de locuitori necesar pentru a fi considerate comune.
Inadecvarea Criteriilor Demografice
Raportul subliniază o discrepanță semnificativă între cerințele legislative pentru înființarea comunelor și orașelor și realitatea demografică a multor localități din România. Aceasta sugerează că multe localități nu s-ar mai încadra în categoriile respective, dacă ar fi evaluate din acest punct de vedere. Criteriile demografice actuale nu reflectă dinamica actuală a populației, iar lipsa unor indicatori clari afectează evaluarea corectă a localităților.
Gestionarea Resurselor Financiare
Auditorii au abordat și gestionarea resurselor financiare ale orașelor și comunelor, menționând că derogările legislative anuale, deși concepute pentru a echilibra bugetele locale, pot afecta autonomia financiară a unităților administrativ-teritoriale pe termen lung. În 2023, doar 27% dintre comune și 34% dintre orașele mici au reușit să se finanțeze din venituri proprii în proporție de peste 50%. Totuși, capacitatea de autofinanțare a crescut în perioada 2021-2023, mai ales în cazul comunelor.
Scăderea Susținerii Cheltuielilor de Personal
Un alt aspect important evidențiat de raport este că ponderea ridicată a cheltuielilor de personal poate limita resursele disponibile pentru dezvoltare. În 2023, doar 31% dintre comune au reușit să își acopere cheltuielile de personal din veniturile proprii, înregistrând o scădere semnificativă comparativ cu anii anteriori. În cazul orașelor mici, 76% și-au susținut cheltuielile de personal din veniturile proprii, o cifră în scădere față de anii anteriori.
Aceste constatări subliniază necesitatea unei reforme legislative și administrative pentru a asigura o gestionare mai eficientă a resurselor locale și pentru a răspunde adecvat nevoilor comunităților din România.
Dificultăți în atragerea personalului în orașe și comune
Comparativ cu municipiile și consiliile județene, orașele și comunele se confruntă cu provocări mai mari în recrutarea de personal. Cheltuielile de personal pentru comune sunt considerabil mai mici decât cele ale orașelor care servesc același număr de locuitori. În plus, bugetele unităților administrativ-teritoriale (UAT) de dimensiuni reduse se află sub o presiune suplimentară din cauza costurilor legate de asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav. Între anii 2021 și 2023, numărul asistenților personali pentru persoanele cu handicap grav a crescut cu 7%, iar cheltuielile aferente au crescut cu 38%.
Diferente salariale între orașe și comune
Raportul subliniază că modalitatea actuală de stabilire a coeficientelor pentru indemnizațiile primarilor și viceprimarilor, care influențează salariile angajaților din administrația publică, generează discrepanțe între orașe și comune ce servesc populații similare. Aceste discrepanțe se traduc în costuri salariale mai ridicate în orașe, atât pentru aleșii locali, cât și pentru personalul administrativ. Drept urmare, este posibil ca serviciile publice să nu fie disponibile la același standard, chiar dacă cheltuielile salariale sunt mai mari în orașele cu o populație comparabilă cu cea a comunelor.
Provocările financiare pentru UAT-uri
Auditul evidențiază că „dependența de finanțarea de la bugetul de stat și dificultățile în colectarea veniturilor proprii reprezintă provocări majore” pentru orașe și comune. Această dependență financiară este amplificată de legislația anuală care introduce excepții ce, deși facilitează echilibrarea bugetelor pe termen scurt, pot compromite autonomia financiară și dezvoltarea pe termen lung.
Pentru a îmbunătăți planificarea strategică a dezvoltării locale și a consolida autonomia financiară a UAT-urilor, este crucială inițierea unui proces de analiză sistemică și reformă legislativă. Astfel de măsuri pot contribui la întărirea cadrului instituțional și funcțional al administrației publice locale, precum și la gestionarea eficientă a bugetelor locale, asigurând o mai bună corelare între nevoile comunităților, resursele disponibile și serviciile oferite.
Disparități între mediul urban și rural
Raportul subliniază că există încă disparități semnificative între mediul urban și cel rural în ceea ce privește accesul la servicii esențiale precum sănătatea, educația și utilitățile de bază. În plus, se constată că cadrul legislativ actual „nu oferă instrumentele necesare pentru o reorganizare eficientă a administrației locale și pentru a răspunde nevoilor specifice ale comunităților”.
Schimbarea statutului administrativ al unei localități este un proces complex și rar reușit. De-a lungul anilor, au existat mai multe încercări de a readuce la rang de comună orașe sau de a comasa comune cu orașe, însă majoritatea acestor inițiative nu au fost finalizate cu succes din cauza neîndeplinirii condițiilor impuse de legislația referendumului.
