În 2024, românii au investit sume semnificative în programele de economisire prin titluri de stat Fidelis și Tezaur. Conform datelor disponibile:
1. Fidelis:
• Emisiunile din cadrul programului au atras investiții record. De exemplu, o emisiune în lei cu scadență de 5 ani și dobândă de 7% a acumulat peste 972 milioane de lei, iar una în euro, cu scadență la 1 an și dobândă de 4%, a atras echivalentul a peste 1 miliard de lei. Până în 2024, titlurile Fidelis au beneficiat de peste 230.000 de subscrieri .
2. Tezaur:
• Deși cifrele exacte pentru tot anul 2024 nu sunt încă detaliate, până în a doua jumătate a anului, românii au investit miliarde de lei în acest program, datorită dobânzilor atractive și lipsei comisioanelor pentru subscrieri sau retrageri .
Aceste investiții sunt populare pentru că oferă dobânzi avantajoase, fiind considerate o modalitate sigură de economisire. Dacă ai nevoie de mai multe detalii despre aceste programe, îți pot explica în profunzime.
Cu un deficit colosal, viitorul guvern va vrea să facă rapid rost de bani.
Naționalizarea banilor din programele de economisire Fidelis și Tezaur ar presupune măsuri extreme și nepopulare din partea guvernului, care ar implica modificări legislative și intervenții directe asupra drepturilor financiare ale cetățenilor. Iată cum ar putea, teoretic, să se întâmple acest lucru și care ar fi implicațiile:
1. Ce sunt Fidelis și Tezaur?
• Fidelis: Titluri de stat tranzacționabile pe Bursa de Valori București. Investitorii (persoane fizice sau juridice) împrumută statul în schimbul unor dobânzi.
• Tezaur: Titluri de stat emise direct de Ministerul Finanțelor, cu o dobândă fixă, destinate persoanelor fizice.
2. Cum ar putea guvernul să intervină?
a. Modificarea legislației privind titlurile de stat
• Guvernul ar putea adopta o lege de urgență sau o ordonanță care să modifice regulile de rambursare a titlurilor de stat, de exemplu:
• Amânarea plății dobânzilor sau principalului.
• Conversia titlurilor de stat în alte forme de datorie pe termen mai lung.
• Introducerea unor taxe speciale pe dobânzile câștigate din aceste investiții.
b. Argumentul pentru „siguranța națională”
• Guvernul ar putea justifica o astfel de măsură printr-o criză economică severă sau prin necesitatea de a acoperi un deficit bugetar major.
• În acest context, ar putea pretinde că fondurile sunt „temporar” redirecționate pentru a asigura stabilitatea economică.
c. Naționalizarea efectivă a investițiilor
• Guvernul ar putea încerca să impună un control direct asupra conturilor prin care sunt gestionate aceste fonduri, în special cele din programul Tezaur.
Ca președinte al României, Călin Georgescu nu ar putea iniția sau impune direct o astfel de măsură, deoarece președintele nu are atribuții executive directe asupra politicilor economice sau fiscale. Totuși, iată cum ar putea influența o astfel de decizie în anumite circumstanțe:
• Președintele poate influența politicile guvernului prin:
• Discursuri publice.
• Presiuni politice asupra Guvernului.
• Consultări cu premierul și miniștrii.
• Susținerea unor inițiative legislative, deși nu poate emite legi.
2. Cum ar putea președintele să susțină o astfel de măsură?
a. Presiune politică asupra Guvernului
• Președintele poate colabora cu un guvern favorabil pentru a promova o măsură de naționalizare sub pretextul unei crize economice.
• Ar putea susține public ideea, prezentând-o ca o soluție „de urgență” pentru salvarea economiei.
b. Influența prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT)
• Dacă invocă un argument de siguranță națională, președintele poate introduce subiectul în CSAT și poate recomanda măsuri economice drastice, inclusiv mobilizarea resurselor financiare ale populației.
• În contextul unor politici populiste sau naționaliste, un președinte cu o agendă extremă ar putea susține o astfel de inițiativă, mai ales dacă economia ar fi grav afectată.
• Totuși, implementarea efectivă ar depinde de sprijinul Parlamentului și de aprobarea unei majorități politice favorabile.
• Reacția publică și internațională: O astfel de măsură ar genera o criză majoră de încredere în guvernare, piețe financiare și relații internaționale.
