În zorii zilei de sâmbătă, 28 februarie 2026, Israelul și Statele Unite au declanșat o serie de lovituri asupra Iranului, într-o escaladare care riscă să transforme rapid criza într-un conflict regional cu efecte globale. Explozii au fost raportate în Teheran și în alte zone, iar Iranul a confirmat represalii prin lansări de rachete și drone spre Israel și spre obiective asociate prezenței americane în regiune.
„Operațiuni majore de luptă”: mesajul lui Donald Trump
Președintele american Donald Trump a confirmat implicarea directă a SUA și a descris intervenția drept începutul unor „major combat operations” (operațiuni majore de luptă) în Iran. În aceeași intervenție publică, Trump a prezentat atacul ca o acțiune menită să distrugă capabilități iraniene de rachete și să împiedice Iranul să ajungă la arma nucleară, avertizând totodată că pot exista victime americane.
Într-un registru neobișnuit de tranșant pentru un anunț militar, Trump s-a adresat și direct conducerii militare iraniene, cerându-i să renunțe la luptă, iar publicului iranian sugerând că, după confruntare, ar trebui să „își ia țara înapoi” (formulare relatată de presa internațională).
Israel: „lovitură preventivă”, pregătită și coordonată cu Washingtonul
Dinspre Israel, linia oficială este cea a unei lovituri preventive, pe fondul percepției că programul iranian de rachete și componenta nucleară reprezintă un risc imediat. Reuters citează un oficial israelian care afirmă că operațiunea a fost coordonată cu SUA, planificată „de luni”, cu data lansării stabilită cu săptămâni înainte.
Cum s-a ajuns aici: negocieri eșuate și o spirală de descurajare
Atacul de azi nu apare din neant. În ultimele săptămâni, tensiunile au crescut pe fondul negocierilor inconcludente privind dosarul nuclear iranian și al unui schimb continuu de amenințări și demonstrații de forță. Cu doar o zi înainte, relatări din presa britanică descriau un climat în care Washingtonul lăsa deschisă opțiunea militară, în timp ce mediatorii regionali sugerau că încă există „o fereastră” pentru un acord.
În paralel, avertismentele venite chiar dinspre Teheran anunțau că un atac american ar putea declanșa un „război regional”, iar analiza organizațiilor de profil nota fragilitatea bazelor și rutelor din Golf în fața unei riposte.
Reacții internaționale: între apelul la dezescaladare și contestarea legalității
Primele reacții externe au arătat o comunitate internațională divizată și, în multe capitale, prudentă. Uniunea Europeană, prin șefa diplomației, Kaja Kallas, a descris evoluțiile din Orientul Mijlociu drept „perilous” (periculoase) și a subliniat prioritatea protecției civililor și a dreptului umanitar, anunțând și măsuri consulare și retragerea personalului neesențial din regiune.
La Londra, guvernul britanic a transmis că nu își dorește „o escaladare într-un conflict regional mai larg”, accentuând că prioritatea imediată este siguranța cetățenilor britanici din zonă.
Dinspre Moscova, reacția a fost una critică: Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a ironizat ideea că negocierile ar fi fost autentice și a sugerat că timpul ar decide cine rezistă mai mult într-o confruntare de uzură.
În regiune, premierul Libanului, Nawaf Salam, a avertizat împotriva aventurilor care ar putea trage țara într-o spirală de instabilitate, în timp ce ministrul de externe al Norvegiei, Espen Barth Eide, a pus sub semnul întrebării temeiul legal al „atacului preventiv”, argumentând că dreptul internațional cere existența unei amenințări „imediat iminente”.
Ce urmează: riscul extinderii și efectele imediate
Pe lângă schimbul de lovituri, criza a produs deja efecte rapide: spații aeriene închise, zboruri anulate sau redirecționate și o reconfigurare a rutelor comerciale. Reuters descrie un val de anulări și suspendări ale curselor spre/dinspre mai multe destinații din regiune, pe măsură ce companiile aeriene evită coridoarele considerate riscante.
Miza imediată este dublă: pe de o parte, amploarea ripostei iraniene și țintele alese; pe de altă parte, capacitatea actorilor externi de a preveni extinderea conflictului spre statele din Golf, Irak, Siria, Yemen și rutele energetice. Semnalele de azi sugerează că suntem într-o etapă în care fiecare tabără încearcă să își demonstreze forța fără să își piardă controlul asupra escaladării — o combinație care, istoric, a produs tocmai contrariul.
