Fotbalul românesc este în doliu. Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari antrenori din istoria României, a murit marți, 7 aprilie 2026, la vârsta de 80 de ani.
Potrivit informațiilor disponibile, fostul selecționer era internat în stare critică la Spitalul Universitar din București, după mai multe episoade cardiace severe. În ultimele zile, ar fi suferit două infarcturi, fiind resuscitat de medici și transferat la Terapie Intensivă. În ciuda eforturilor echipei medicale, organismul său nu a mai răspuns tratamentului.
O viață dedicată fotbalului
Născut în 1945, Mircea Lucescu a fost mai mult decât un antrenor: a fost un constructor de echipe și un formator de generații.
Și-a început cariera ca jucător la Dinamo București, unde a devenit unul dintre liderii echipei, dar adevărata dimensiune a numelui său s-a conturat pe banca tehnică.
A antrenat cluburi importante din Europa, printre care:
Performanța care i-a definit cariera la nivel european rămâne câștigarea Cupei UEFA în 2009, cu Șahtior Donețk — o realizare istorică pentru un club din Europa de Est.
Selecționerul care a dus România la EURO
Pe banca echipei naționale, Mircea Lucescu a bifat două mandate. În anii ’80, a calificat România la Campionatul European din 1984, într-o perioadă în care performanțele internaționale erau rare.
Revenit ulterior la conducerea primei reprezentative, a încercat să reconstruiască echipa într-un context dificil pentru fotbalul românesc.
Ultima perioadă
Ultimele luni au fost marcate de tensiuni sportive și probleme de sănătate. După ratarea calificării la turneul final al Cupei Mondiale, Mircea Lucescu s-a retras din funcția de selecționer.
La scurt timp, starea sa s-a agravat, fiind internat de mai multe ori, pe fondul unor afecțiuni cardiace.
Moștenirea unui nume uriaș
Dispariția lui Mircea Lucescu lasă un gol greu de acoperit. Cu o carieră de peste șase decenii, a influențat profund fotbalul românesc și a fost unul dintre puținii antrenori din Europa de Est care au reușit să se impună la nivel internațional.
Pentru generații întregi de jucători și suporteri, numele său rămâne sinonim cu disciplina, tactica și performanța.
Fotbalul românesc nu pierde doar un antrenor. Pierde o epocă.
