Avertismentul psihologului Elena Necșulescu: „Epuizarea se dezvoltă treptat, nu apare brusc.”

Într-un context social în care performanța, viteza și eficiența par să fie norme permanente, tot mai mulți oameni ajung în terapie fără să fi trecut printr-o tragedie majoră. În dialog cu jurnalistul Bogdan Muzgoci, psihologul clinician și psihoterapeutul integrativ Elena Necșulescu vorbește despre epuizarea care se instalează lent, aproape invizibil, și despre acel „între” în care trăiesc mulți adulți funcționali: responsabili în exterior, dar obosiți în interior.

Tot mai mulți oameni ajung la terapie fără să fi trecut printr-o tragedie majoră. De ce se întâmplă acest lucru?

— Pentru că epuizarea emoțională nu apare brusc, ci se construiește în timp. Oamenii duc mult, prea mult, fără să se oprească. Funcționează pe pilot automat, îndeplinesc roluri, răspund așteptărilor, iar la un moment dat apare sentimentul că ceva nu mai este în regulă. Nu pentru că viața lor ar fi „rea”, ci pentru că nu se mai regăsesc în ea.

Mulți se simt vinovați pentru această stare, tocmai pentru că „nu au un motiv clar”.

— Da, și acesta este unul dintre cele mai dureroase aspecte. Aud des: „Nu ar trebui să mă simt așa, alții au probleme mai mari”. În realitate, faptul că nu există o tragedie nu înseamnă că nu există suferință. Epuizarea este un semnal, nu un eșec personal. Nu înseamnă că e ceva defect la tine, ci că ai ignorat prea mult timp nevoile tale interioare.

Cum se manifestă, de obicei, această epuizare emoțională?

— Prin oboseală constantă, iritabilitate, lipsa bucuriei, dificultăți de concentrare, o voce critică interioară foarte prezentă. Oamenii își fac treaba, dar fără energie și fără sens. Uneori apare anxietatea, alteori o stare de gol interior. Sunt persoane perfect funcționale în exterior, dar profund obosite pe dinăuntru.

Când este momentul potrivit să apelezi la terapie?

— Nu există un „moment ideal”, dar există acel punct în care simți că nu mai vrei să continui în același fel. Terapia nu este doar pentru situații-limită. Poate fi un spațiu de prevenție, de clarificare, de reconectare cu tine. Cu cât ajungi mai devreme, cu atât procesul este mai blând.

Cum abordați procesul terapeutic în practica dumneavoastră?

— Lucrez integrativ, ceea ce înseamnă că nu mă limitez la o singură metodă. Integrez lucrul cu emoțiile, gândurile, corpul și respirația, folosind tehnici de mindfulness, autoreglare emoțională, terapie cognitiv-comportamentală, hipnoterapie sau lucrul cu părțile interioare, în funcție de nevoia fiecărei persoane. Dincolo de tehnici, însă, esențială este relația terapeutică. Fără siguranță și încredere, nu există proces real.

Parcursul dumneavoastră profesional include și domeniul economic. Cum influențează acest aspect modul în care lucrați astăzi?

— Am lucrat și lucrez în continuare în domeniul economic, iar această dublă perspectivă face parte din realitatea mea actuală. Tranziția către psihoterapie nu este o ruptură bruscă, ci un proces asumat, trăit conștient, în care cele două roluri coexistă.

Pentru mine, această experiență este profund relevantă. Înțeleg din interior ce înseamnă să fii funcțional, responsabil, performant în exterior, dar să simți în același timp o epuizare sau o căutare de sens. Lucrez adesea cu oameni care se află exact în acest „între”: nu vor să abandoneze tot, dar nici nu mai pot continua la fel. Procesul meu personal mă ajută să îi însoțesc fără presiunea deciziilor radicale, într-un ritm autentic pentru ei.

Există o schimbare în felul în care oamenii privesc terapia astăzi?

— Da, clar. Observ o deschidere mult mai mare. Terapia nu mai este văzută exclusiv ca soluție de avarie, ci ca un instrument de autocunoaștere. Oamenii își dau seama că pot cere sprijin înainte de a claca. Este un semn de maturitate emoțională, nu de slăbiciune.

Lucrați preponderent online. Cum influențează acest lucru procesul terapeutic?

— Terapia online oferă flexibilitate și accesibilitate, mai ales pentru persoane foarte ocupate sau care locuiesc în alte orașe sau țări. Relația terapeutică rămâne la fel de profundă, iar pentru mulți oameni confortul mediului propriu facilitează deschiderea.

Ce le-ați spune celor care simt că trăiesc pe pilot automat, dar încă ezită să ceară ajutor?

— Le-aș spune că nu este nimic în neregulă cu ei. Faptul că simt această oboseală este un semn că ceva din interiorul lor are nevoie să fie ascultat. Terapia nu este despre a deveni altcineva, ci despre a te întoarce spre tine. Uneori, cea mai curajoasă decizie este să te oprești și să te întrebi: unde sunt eu în propria mea viață?

Despre specialist

Elena Necșulescu este psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, consilier de dezvoltare personală și coach, acreditată de Colegiul Psihologilor din România. Are formări în psihoterapie integrativă, hipnoterapie, terapia părților, tehnici psihosomatice, mindfulness, coaching și terapie online.

În prezent, îmbină activitatea din domeniul economic cu practica psihoterapeutică, experiență care îi oferă o perspectivă aplicată asupra provocărilor profesionale și personale ale adulților activi. Lucrează preponderent online cu persoane care se confruntă cu epuizare emoțională, anxietate, pierdere de sens sau perioade de tranziție personală.

Autor: Bogdan M.