Bucureștiul, mai puțin pregătit pentru un cutremur decât în 1977
Bucureștiul se află într-o situație alarmantă în ceea ce privește pregătirea pentru un cutremur, fiind mult mai puțin pregătit acum decât în anul 1977. Atunci, un seism cu o magnitudine de 7.4 pe scara Richter a distrus peste 150.000 de apartamente și a provocat moartea a 1.500 de persoane. La nivel oficial, se estimează că aproximativ 800 de clădiri sunt vulnerabile în fața unui cutremur, deși experții sugerează că numărul real ar putea fi de zeci de mii.
Vulnerabilitatea clădirilor din București
Bucureștiul este printre primele zece orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate seismică și este considerată cea mai expusă capitală europeană în acest context. Chiar și în lipsa unui cutremur devastator, clădirile din oraș cedează treptat. Recent, au existat cazuri în care bucăți de balcon s-au desprins din mai multe blocuri, fără a provoca, din fericire, victime datorită lipsei pietonilor în acel moment.
Conform estimărilor oficiale, aproximativ 800 de clădiri din București sunt în pericol de prăbușire totală sau parțială, având potențialul de a pune în pericol viețile locatarilor în cazul unui seism.
Seria „Bucureștiul cu bulină roșie”
Aceasta este prima parte a seriei „Bucureștiul cu bulină roșie”, în cadrul căreia vom explora motivele pentru care nu avem o imagine clară asupra numărului de clădiri vulnerabile din București. De asemenea, vom analiza cum apartamentele din clădiri cu risc seismic sunt vândute la prețuri ce depășesc 2.000 de euro pe metrul pătrat.
Impactul unui eventual cutremur
Experții estimează că mii de clădiri ar putea fi afectate în urma unui cutremur similar celui din 1977. În acel an, seismul a provocat peste 1.500 de decese și a avariat grav 156.000 de apartamente. Documentele oficiale avertizează că un astfel de eveniment seismic ar putea genera chiar și mai multe pierderi și daune în prezent, din cauza îmbătrânirii fondului construit și a urbanizării accelerate.
„Din punct de vedere al infrastructurii, orașul este mult mai puțin pregătit decât în 1977. Avem clădiri mai vechi, care au suferit daune în urma unor cutremure anterioare și nu au fost reparate sau consolidate, iar aceasta reprezintă principala vulnerabilitate”, a declarat Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise.
Pericolele unui cutremur puternic
În cazul unui cutremur cu o magnitudine de 7.5 pe scara Richter, se estimează că peste 50.000 de persoane ar fi în pericol, locuințele lor putând suferi „avarii severe sau complete”. De asemenea, ar putea exista peste 2.500 de victime, conform analizei efectuate.
Impactul unui cutremur major asupra Bucureștiului
Conform unui raport elaborat de Banca Mondială în 2021, un cutremur cu magnitudinea de 7.5 pe scara Richter, care ar avea loc la o adâncime de 100 de kilometri și la 100 de kilometri distanță de București, ar putea provoca pierderi semnificative în Capitală. Se estimează că daunele aduse clădirilor rezidențiale ar putea ajunge la 5.5 miliarde de euro.
Cele mai afectate zone ar fi Sectoarele 2, 3 și 6, unde s-ar înregistra cele mai mari pierderi, inclusiv decese. De asemenea, Sectorul 1 ar avea cel mai mare număr de clădiri individuale avariate. Aproximativ 50.000 de persoane locuiesc în clădiri ce se preconizează că vor suferi avarii severe sau complete în acest scenariu, iar estimările sugerează că numărul morților ar putea depăși 2.500.
Vulnerabilitatea clădirilor din București
Experții subliniază că vulnerabilitatea clădirilor din București la cutremure este determinată de materialele utilizate la construcție, de perioada în care au fost construite și de înălțimea acestora. Matei Sumbasacu remarcă faptul că anul de construcție este un indicator esențial în evaluarea riscurilor. Această opinie este susținută de inginerii Valentin Archip, de la compania Consild, și Andrei Teodorescu, de la Atectural Engineering.
Inginerul Archip a subliniat importanța existenței unor normative de proiectare antiseismică la momentul construirii clădirilor. Primele reglementări tehnice în acest domeniu au fost introduse în România în anii ’40, iar în 1963 a fost adoptat primul normativ actualizat constant de atunci. Totuși, Banca Mondială a subliniat că normativul din 1963 era considerat inadecvat, deoarece nu oferea protecție adecvată clădirilor înalte, ceea ce a devenit evident în urma cutremurului din 1977, care a afectat în special aceste structuri.
Clasificarea clădirilor în funcție de perioada de construcție
Clădirile din București pot fi clasificate în funcție de anul în care au fost construite:
- Clădiri construite înainte de 1963, înainte de introducerea primului normativ;
- Clădiri construite între 1963 și 1977, în perioada normativului cu prevederi reduse;
- Clădiri construite între 1977 și 1992, în perioada normativului cu prevederi medii;
- Clădiri construite din 1992 până în prezent, în perioada normativului cu prevederi înalte.
Concluzii și perspective
Experții fac adesea referire la cutremurul din 1977, deoarece acesta a demonstrat impactul specific al cutremurelor din zona Vrancea asupra clădirilor. Matei Sumbasacu a evidențiat că mișcările seismice din această zonă pot induce frecvențe care rezonează cu clădiri mai înalte, un fenomen rar întâlnit în alte părți ale lumii. Această experiență a dus la o conștientizare mai profundă a tipologiei cutremurelor din România și la necesitatea de a proiecta clădirile într-un mod adecvat.
În concluzie, este esențial ca autoritățile și specialiștii să colaboreze pentru a întări infrastructura existentă și a reduce riscurile asociate cutremurelor viitoare.
Evaluarea vulnerabilității clădirilor în fața seismelor
În analiza riscurilor seismice, specialiștii subliniază importanța evaluării caracteristicilor fiecărei clădiri. Inginerul Andrei Teodorescu a explicat că, de obicei, se ia în considerare un singur tip de înregistrare seismică pentru a anticipa ce tip de cutremur ar putea urma.
Factorii de risc ai clădirilor
Printre aspectele esențiale care influențează gradul de vulnerabilitate al unei clădiri se numără înălțimea și structura acesteia. Inginerul Valentin Archip a menționat că „încărcarea orizontală generată de un seism este inerțială și depinde de masa clădirii”. Astfel, clădirile mai înalte sunt, în general, mai expuse riscurilor seismice. El a evidențiat că un cutremur provenit din zona Vrancea va afecta în mod special clădirile înalte și flexibile, cum ar fi cele multietajate, iar cele mai vulnerabile rămân cele construite în perioada interbelică.
Andrei Teodorescu a adăugat că „clădirile vechi din zidărie, care nu beneficiau de beton armat, sunt cele mai expuse riscurilor. Acestea aveau doar pereți din zidărie simplă, fără stâlpi sau centuri, așa cum se proiectează astăzi”. El a subliniat că regimul de înălțime agravează vulnerabilitatea: „Forța seismică care acționează asupra unei structuri este masa acesteia înmulțită cu accelerația, iar cu cât clădirea are mai multe etaje, cu atât greutatea și riscul de avarii cresc în cazul unui cutremur”.
Identificarea degradărilor
Matei Sumbasacu a adus în discuție importanța observării degradărilor în clădiri, menționând că acestea pot include fisuri seismice, cele mai ușor de recunoscut fiind cele în formă de X, care apar în special la primele niveluri ale clădirii. De asemenea, inginerul Teodorescu a subliniat că o clădire recent renovată poate masca deteriorările ascunse, făcând dificilă identificarea problemelor structurale.
Rolul întreținerii în vulnerabilitatea clădirilor
Un alt aspect crucial este întreținerea corespunzătoare a clădirilor, care joacă un rol vital în capacitatea acestora de a rezista la cutremure. Teodorescu a explicat că „apa poate provoca daune semnificative imobilului, deteriorând betonul și corodând armăturile”. De asemenea, el a remarcat că zidăria veche, cu mortare pe bază de var, devine vulnerabilă în fața umezelii, iar lipsa întreținerii pe termen lung poate duce la degradări severe.
În concluzie, evaluarea riscurilor seismice trebuie să ia în considerare nu doar structura clădirii, ci și întreținerea acesteia, pentru a asigura siguranța locatarilor.
Evaluarea vulnerabilității clădirilor la cutremure
Inginerul Andrei Teodorescu a subliniat importanța întreținerii clădirilor, afirmând că, în lipsa acesteia, situația poate suferi modificări semnificative. Dar cum se determină oficial vulnerabilitatea unei clădiri în fața seismelor?
Rolul experților în evaluarea clădirilor
Cel mai eficient mod de a obține o evaluare corectă este consultarea experților. Ministerul Dezvoltării oferă o bază de date cu specialiști tehnici atestați, care pot realiza expertize tehnice pentru clădiri. Această expertiză poate fi finanțată din fonduri proprii ale proprietarilor sau prin programele de sprijin ale autorităților. De obicei, procesul de evaluare durează între 30 și 60 de zile.
Ce presupune expertiza tehnică?
Expertiza tehnică implică o analiză detaliată a clădirii, conform criteriilor stabilite în normativul de evaluare seismică din 2019. Inginerul Valentin Archip explică faptul că evaluarea vizează răspunsuri la întrebări cruciale, cum ar fi:
- În ce măsură clădirea respectă standardele antiseismice actuale, comparativ cu clădirile noi?
- Care este starea de degradare a structurii clădirii?
- Respectă clădirea cerințele de rezistență și stabilitate asemănătoare celor ale clădirilor noi?
În practică, expertiza tehnică constă într-un proces complex de evaluare care include inspecții vizuale, realizarea unei schițe a clădirii, care ulterior va fi folosită pentru a crea un model 3D destinat simulărilor seismice, analize de laborator pentru identificarea materialelor utilizate și investigații geotehnice pentru a evalua starea fundației.
Clasificarea riscurilor seismice
La finalul analizei, expertul tecu va încadra clădirea într-una din cele patru clase de risc seismic, conform Ministerului Dezvoltării:
- Clasa de risc seismic RsI: Clădiri cu riscul de prăbușire totală sau parțială în urma unui cutremur, având potențial de pierderi semnificative.
- Clasa de risc seismic RsII: Clădiri susceptibile la avarii majore, care pun în pericol siguranța utilizatorilor, dar cu un risc scăzut de prăbușire.
- Clasa de risc seismic RsIII: Clădiri cu riscuri moderate de avarii, în care componentele structurale rămân intacte, dar unele elemente nestructurale pot fi afectate.
- Clasa de risc seismic RsIV: Clădiri cu un răspuns seismic similar cu cel al clădirilor construite conform reglementărilor actuale.
În prezent, Bucureștiul are aproximativ 400 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic și alte 400 în clasa a II-a de risc, evidențiind necesitatea urgentă de evaluare și întreținere a acestor structuri pentru a asigura siguranța locuitorilor.
Provocările expertizării clădirilor vulnerabile
În București, un număr semnificativ de clădiri sunt catalogate ca fiind vulnerabile în fața cutremurelor, cu aproximativ 1.500 de imobile încadrate într-o altă categorie de urgență. Această situație va fi analizată detaliat în următorul articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”.
Complicarea procesului de expertizare
Experții consultați subliniază că, pentru a începe demersurile de consolidare a clădirilor, echipa responsabilă trebuie să aibă acces la toate apartamentele, pentru a evalua integral starea clădirii. „Cel mai favorabil scenariu este acela în care reușim să accesăm 90% din apartamente, mai ales în cazul blocurilor mari. Am întâmpinat și situații în care am avut acces doar în 30% din apartamente, din cauza refuzurilor locatarilor. În special în zona centrală, multe clădiri sunt încadrate în categorii de risc și sunt folosite ca regim hotelier, ceea ce îngreunează identificarea proprietarilor”, a explicat inginerul Andrei Teodorescu.
Teodorescu a adăugat că în unele cazuri, locatarii refuză accesul din teama de a nu fi descoperite lucrările neautorizate efectuate în apartamente, cum ar fi demolarea unor pereți. „Mulți au impresia că venim să investigăm modificările făcute de ei. Aceasta este o idee greșită. Chiar dacă descopăr modificări, nu am autoritatea de a acționa împotriva proprietarilor”, a afirmat inginerul.
Lipsa documentației tehnice
Inginerul Valentin Archip a subliniat o altă dificultate importantă în procesul de expertizare: lipsa cărților tehnice pentru multe clădiri, atât cele mai vechi, cât și cele construite în anii ’80 și ’90. „Nu există o evidență clară a intervențiilor efectuate asupra clădirilor de-a lungul timpului”, a menționat Archip.
Necesitatea unei strategii de intervenție
Reprezentanții Ministerului Dezvoltării au afirmat că expertiza tehnică trebuie să fie însoțită de o strategie de intervenție, care include proiectarea și execuția consolidării, pentru a avea o justificare reală. Expertul tehnic are responsabilitatea de a determina ce lucrări de intervenție sunt necesare pentru clădirile evaluate.
Expertiza tehnică poate dura până la 60 de zile, urmată de o etapă de proiectare ce poate dura până la patru luni. Consolidarea propriu-zisă poate necesita până la 2 ani. În acest interval, obținerea avizelor de la autorități poate întârzia semnificativ procesul de consolidare. De exemplu, pentru o clădire din Sectorul 5 al Capitalei, contractul inițial a fost semnat în 2018, iar în 2021 a fost necesară actualizarea expertizei tehnice, evidențiind complexitatea și durata acestui proces.
Expertiza și Etapele Lucrărilor de Consolidare Seismică
În contextul consolidării clădirilor cu risc seismic, a fost necesară realizarea unei expertize tehnice conform ultimului normativ, cel din 2019. Această procedură a urmat toate etapele birocratice până în anul 2024, inclusiv obținerea finanțării prin cadrul PNRR, verificarea documentației tehnice, obținerea avizelor și certificatelor necesare, precum și autorizația de construire.
Începerea Lucrărilor
Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis pe 3 martie 2024, iar acestea au demarat efectiv pe 5 martie 2024. Estimările arată că lucrările ar trebui să fie finalizate în martie 2026, având un termen de execuție de 24 de luni.
Implicarea Locatarilor
Începerea lucrărilor implică, însă, necesitatea ca locatarii unui imobil să își părăsească temporar apartamentele. Inginerul Andrei Teodorescu a subliniat că, deși este posibil să se efectueze intervenții fără relocarea totală a locatarilor, acest lucru ar putea crește considerabil costurile, posibil chiar să le dubleze. O abordare etapizată ar necesita crearea unor fluxuri suplimentare pentru locatari, cum ar fi construirea unor scări exterioare pentru acces.
Finanțarea Lucrărilor
Lucrările de consolidare seismică sunt finanțate de stat pentru clădirile încadrate în clasele I și II de risc seismic prin Programul național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. În București, au fost disponibile și fonduri europene sau resurse din bugetul local pentru a sprijini astfel de proiecte.
