„`html
Un moment de neatenție la volan a transformat un trotuar din Brașov într-un loc de tragedie, unde doi oameni, un turist german și un tânăr din Piatra Neamț, și-au pierdut viața pe 11 august 2026. Incidentul a fost provocat de un bărbat de 50 de ani diagnosticat cu epilepsie, care a ales să abandoneze tratamentul. Această tragedie relevă o realitate alarmantă: în România, aproximativ 180.000 de persoane suferă de această afecțiune neurologică cronică, conform estimărilor făcute de Societatea Română Împotriva Epilepsiei (SRIE). Dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog, a explicat pentru Libertatea că reglementările actuale privind permisele de conducere pentru pacienții cu epilepsie au „o mare fisură” și că sistemul este extrem de vulnerabil în fața pacienților care aleg să nu-și declare boala sau să renunțe la medicație.
Procedura medicală și legală în cazul crizelor de epilepsie
În România, aproximativ 1% din populație se confruntă cu crize de epilepsie, iar sistemul de sănătate și legislația sunt pline de lacune. Când un pacient suferă o criză de conștiență, medicii nu pot determina imediat dacă este vorba despre epilepsie.
Dr. Bogdan Florea, neurolog și fondator al Rețelei de Telemedicină în Epilepsie din România, subliniază că procedura medicală și legală este bine definită. Totul începe atunci când o persoană își pierde conștiința, fie că se află la volan, fie în alt context, fără a se cunoaște cauza exactă (cum ar fi un infarct sau un accident vascular cerebral).
Pacientul este transportat de obicei la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU), care are obligația de a raporta incidentul în termen de 48 de ore. Odată raportat, dreptul de a conduce este suspendat automat pentru o perioadă de 6 luni. Dacă investigațiile medicale confirmă o altă cauză decât epilepsia, pacienții pot fi evaluați după cele 6 luni pentru a-și recupera drepturile. În schimb, dacă se stabilește că este vorba de epilepsie, suspendarea permisului se prelungește automat la minimum un an. După acest interval, redobândirea permisului depinde de o Comisie Medicală de Expertiză care evaluează capacitatea de a conduce.
„Orice episod de pierdere a conștienței trebuie raportat. UPU are obligația de a face acest lucru în 48 de ore. Dacă este confirmată epilepsia, permisul este suspendat pentru cel puțin un an. Pacientul primește o notificare de la poliție și este obligat să predea permisul”, a explicat Dr. Bogdan Florea.
Problemele legislative și neclaritățile din Ordinul 1.162/2010
Dr. Florea semnalează că legislația actuală, reprezentată de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.162/2010, este învechită. Conform acestuia, un șofer diagnosticat cu epilepsie poate recâștiga dreptul de a conduce după un an de la ultima criză, dar cu o condiție ambiguă: „monitorizare ulterioară până la 5 ani”.
„Acest ordin este extrem de neclar. Cum poate fi realizată o monitorizare eficientă după ce cineva a primit permisul înapoi? Nu putem urmări pacienții prin oraș. Este o mare fisură în sistem”, a subliniat medicul.
Dr. Florea a explicat că deciziile privind redobândirea permisului nu sunt luate de neurologul curant, ci de comisiile de expertiză, ceea ce face procesul și mai complicat.
Problemele de sinceritate ale pacienților
Un alt obstacol major în practica medicală este lipsa de sinceritate a pacienților, adesea din teama de a pierde permisul. „Când le spui tinerilor cu epilepsie că își vor pierde permisul, reacția este extrem de dramatică. Pacienții pot minți despre statutul lor”, a declarat Dr. Florea.
Riscurile întreruperii tratamentului
În cazul accidentului din Brașov, s-a constatat că bărbatul era conștient de boala sa, dar a ales să renunțe la tratament. Dr. Florea a comparat această alegere cu un joc extrem de periculos: „Renunțarea la tratament este o decizie greșită. Chiar dacă un pacient nu a avut crize de ani de zile, asta nu înseamnă că s-a vindecat. Riscurile sunt uriașe: crize susținute, status epileptic și pericol pentru el și pentru ceilalți.”
Stigmatizarea epilepsiei și nevoia de informații
Boala epileptică este profund stigmatizată în România, iar mulți pacienți amână vizita la medic din frica de reacțiile negative ale celor din jur. „Din păcate, stigmatizarea este atât de puternică încât oamenii preferă să tacă”, a explicat Dr. Florea.
Pentru a răspunde neclarităților legate de epilepsie, neurologul a lansat recent volumul „Epilepsie, creier și suflet”, co-autorat cu Părintele Constantin Necula. Cartea a fost scrisă ca răspuns la 4.000 de întrebări primite de la pacienți, având scopul de a aduce claritate asupra acestei afecțiuni.
Diagnosticarea epilepsiei: un proces complex
Stabilirea diagnosticului de epilepsie poate dura de la câteva săptămâni până la un an, deoarece primele crize observate nu reprezintă întotdeauna debutul bolii. Dr. Florea a subliniat importanța monitorizării atente a pacienților pentru siguranța acestora pe drum.
În concluzie, tragedia din Brașov subliniază nevoia de reforme în legislația referitoare la permisele de conducere pentru pacienții cu epilepsie și importanța respectării tratamentului pentru a preveni accidentele fatale.
Informațiile au fost preluate din sursele: Libertatea.
Disclaimer: publicația Sursa Sigură nu își asumă textele, care aparțin publicațiilor citate.
„`
Accident tragic din cauza neglijenței medicale
Într-un incident devastator, un accident rutier a dus la decesul a două persoane, cauzat de un șofer care nu a respectat tratamentul pentru epilepsie. Această tragedie scoate în evidență problemele legate de aplicarea legilor care reglementează siguranța rutieră în țara noastră, unde astfel de reglementări par să fie adesea ignorate.
Ce sunt crizele epileptice și cum se manifestă?
Crizele epileptice sunt rezultatul hiperexcitabilității unui grup de neuroni din creier, cunoscut sub numele de focar epileptic. Manifestările clinice variază în funcție de localizarea acestui focar, afectând temporar percepția și comportamentul unei persoane.
Există două categorii principale de crize epileptice:
1. Crize parțiale (focale): Acestea afectează o zonă specifică din creier.
Crize parțiale simple: Pacientul rămâne conștient și poate experimenta mișcări involuntare sau modificări senzoriale. De obicei, persoana își amintește tot ce s-a întâmplat.
Crize parțiale complexe: Aceste crize afectează nivelul de conștiență, iar pacientul poate părea într-o stare de transă, fără a putea interacționa sau controla mișcările. De obicei, nu își amintește criza.
2. Crize generalizate: Acestea implică ambele emisfere cerebrale.
Crize de tip absență (petit mal): Frecvente în rândul copiilor, se manifestă prin pierderea temporară a conștienței.
Crize tonico-clonice (grand mal): Acestea sunt cele mai severe, incluzând o fază tonică și una clonică, putând provoca leziuni.
Crize mioclonice: Acestea se caracterizează prin contracții rapide și involuntare ale mușchilor, în timp ce crizele atonice implică o pierdere bruscă a tonusului muscular.
Este important de menționat că o criză nu înseamnă neapărat epilepsie. Diagnosticul se stabilește doar dacă o persoană a suferit două sau mai multe crize neprovocate.
Tratamentul epilepsiei pentru gestionarea simptomelor
După confirmarea diagnosticului, este esențial să se inițieze un tratament adecvat. Aproximativ 70% dintre pacienți își pot controla crizele prin medicație antiepileptică, însă este important să se țină cont de interacțiunile cu alte medicamente.
Epilepsia farmaco-rezistentă: Aproximativ 30% dintre pacienți continuă să aibă crize necontrolate, în ciuda tratamentului. Aceștia pot suferi de status epilepticus, o urgență medicală. Printre alternativele terapeutice se numără chirurgia epilepsiei și stimularea vagală.
În cazul în care asistați la o criză, este important să nu încercați să mușcați sau să restricționați pacientul în vreun fel.
Un apel la responsabilitate și conștientizare
Accidentul recent subliniază necesitatea urgentă de a aborda problema conștientizării și respectării tratamentului pentru epilepsie. Societatea trebuie să înțeleagă gravitatea acestei afecțiuni și responsabilitățile pe care le implică, în special în ceea ce privește siguranța rutieră.
Epilepsia este o afecțiune des întâlnită, afectând aproximativ 1% din populație la nivel global. Este esențial ca persoanele afectate să fie susținute în gestionarea acestei afecțiuni și să se asigure siguranța lor și a celor din jur.
Informațiile au fost preluate din surse credibile, inclusiv de la [Organizația Mondială a Sănătății](https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/epilepsy) și [Asociația Națională pentru Epilepsie](https://www.epilepsy.com/). Publicația Sursa Sigură nu își asumă textele, iar articolele aparțin publicațiilor citate.
