România a intrat într-o spirală a deficitului bugetar, cu un decalaj tot mai adânc între venituri și cheltuieli. În primele trei luni ale anului 2025, guvernul a încheiat cu un deficit de 2,3% din PIB, adică aproximativ 44 de miliarde de lei, comparativ cu 2,06% în aceeași perioadă din 2024.
Această dinamică pune presiune directă pe datoria publică, care a depășit recent pragul de 53% din PIB, față de sub 36% în 2019, iar fiecare sută de milioane împrumutate în plus cu dobânzi în creștere se transformă în poveri pentru generațiile viitoare.
Pentru întregul an 2024, deficitul cash s-a ridicat la 8,65% din PIB, iar în termeni ESA a atins un record de 9,3%, amplasând România pe primul loc în Uniunea Europeană la dezechilibre fiscale.
Guvernul și-a fixat pentru finele lui 2025 o țintă de deficit de maximum 7% din PIB, însă perspectiva negativă acordată de Moody’s, Fitch şi S&P pune sub semnul întrebării posibilitatea respectării acestui obiectiv.
Și costurile de finanțare se reflectă imediat: dobânzile la titlurile de stat pe zece ani au escaladat spre 8,1%, semn clar că piețele percep riscuri ridicate în sustenabilitatea datoriei românești.
„Deficitul bugetar este un împrumut pe care îl lăsăm generațiilor viitoare”, avertizează Veronica Duțu, consultant fiscal și fondatorul Union Cont Expert. „Dacă trendul continuă, vom plăti dobânzi tot mai mari pentru a acoperi cheltuielile curente și de investiții, iar presiunea asupra ratingului de țară va deveni insuportabilă.”
Sub procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene, România s-a angajat să reducă deficitul de la 7% în 2025 la 2,5% din PIB până în 2031, fără majorări drastice de taxe, dar cu menținerea investițiilor publice esențiale. O misiune dificilă pentru guvernul de coaliție, în contextul unui an electoral încărcat și al unei coaliții cu încredere fragilă.
„Fără reforme structurale–fiscale și fără o disciplină bugetară strictă, ne expunem riscului de a intra într-o spirală a datoriei imposibil de inversat”, subliniază Duțu. „Amânarea deciziilor în context electoral va genera doar efecte negative pe termen lung.”
Pe plan extern, întârzierea implementării angajamentelor din PNRR și din planul fiscal riscă suspendarea unei părți din fondurile europene și trimiterea unui semnal negativ investitorilor.
Investițiile străine directe au început să se temper eze, deficitul de cont curent rămâne ridicat, iar inflația – alimentată și de cheltuielile excesive – continuă să erodeze puterea de cumpărare. Leul, slăbit de incertitudinea fiscală, agravează costul importurilor și al traiului de zi cu zi.
„O parte semnificativă din buget merge acum către dobânzi și cheltuieli curente, iar puțin rămâne pentru infrastructură, sănătate și educație”, atrage atenția Duțu. „Pe fondul scăderii nivelului de trai, pot apărea proteste și tensiuni sociale, iar guvernul pare reticent să impună măsuri dureroase, cum ar fi plafonarea salariilor, reducerea aparatului bugetar sau majorarea accizelor și TVA-ului.”
România se află astfel la o răscruce: fie implementează rapid un set coerent de măsuri de eficientizare a cheltuielilor și de modernizare a colectării fiscale, fie riscă o agravare a costurilor de finanțare, a inflației și a nivelului datoriei, cu efecte nocive pe termen mediu și lung.
După ce va trece agitația electorală, realitatea economică va impune decizii dure – iar fiecare zi de amânare adâncește și mai mult această spirală a deficitului.
