48 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Care este nivelul de pregătire al României în situații de urgență. Ce reprezintă o clădire cu risc seismic.

Cutremurul din 4 martie 1977: O tragedie în istoria României

Cutremurul din 4 martie 1977 a avut un impact devastator asupra României. Cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter, acest seism a fost unul dintre cele mai puternice fenomene naturale din istoria țării. În 2025, la 48 de ani de la această tragedie, România continuă să fie o țară cu un potențial seismic ridicat. Matei Sumbasacu, inginer constructor specializat în analiza și structura clădirilor cu risc, a explicat recent ce înseamnă un risc seismic și cât de bine sunt pregătite clădirile din România pentru a face față unui eventual dezastru.

Consecințele cutremurului din 1977

În urma cutremurului din 4 martie 1977, peste 1.500 de persoane au decedat, iar mai mult de 11.300 au fost rănite. Aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse, iar capitala a suferit daune considerabile. Acest cutremur a avut loc la ora 21:22 și a durat 56 de secunde, transformând Bucureștiul într-un peisaj al ruinelor, cu zeci de clădiri prăbușite.

Epicentrul cutremurului a fost situat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de 100 km. Unda de șoc s-a resimțit în aproape toate regiunile României, dar și în țările vecine, inclusiv Bulgaria, unde în orașul Sviștov au fost distruse blocuri și au existat numeroase victime. După cutremurul principal, au avut loc și câteva replici, cea mai puternică fiind înregistrată pe 5 martie, la ora 02:00, cu o magnitudine de 4,9 grade.

Pregătirea României pentru cutremure

Matei Sumbasacu a explicat ce înseamnă riscul seismic: „Riscul seismic este o măsură influențată de două componente esențiale: hazardul și vulnerabilitatea. Hazardul este un aspect natural asupra căruia nu putem interveni, în timp ce vulnerabilitatea se referă la cât de bine suntem pregătiți ca instituții, clădiri și comunități pentru a face față unui cutremur.”

Clasificarea clădirilor în funcție de riscul seismic

Conform normativului P100-3/2019, în România există patru clase de risc seismic: RsI, RsII, RsIII și RsIV. Aceste clase reflectă gradul de siguranță al construcțiilor în caz de cutremur. În anii 1990, au fost expertizate mii de clădiri cu fonduri publice, iar în București, aproximativ 9.000 de clădiri au fost incluse în categorii de urgență.

În 1997, codul de expertizare a fost modificat, iar clădirile au fost încadrate în clase de risc seismic, fără a se realiza o echivalare între vechile categorii de urgență și noile clase. Astfel, în România, se aplică în prezent patru clase de risc seismic, dintre care cele mai critice includ clădirile cu bulină roșie, clasificate ca RsI, reprezentând cea mai gravă categorie.

Clasificarea Riscului Seismic al Clădirilor

Clădirile sunt clasificate în funcție de riscul seismic, o evaluare esențială pentru determinarea siguranței acestora în caz de cutremur. Există patru clase de risc seismic:

• Clasa RsII: Aceasta include clădirile care, în cazul unui cutremur major, ar suferi avarii structurale semnificative, deși colapsul este considerat puțin probabil.
• Clasa RsIII: Aceste clădiri sunt așteptate să prezinte doar avarii nestructurale.
• Clasa RsIV: În această categorie, se estimează avarii minore, conforme cu standardele clădirilor nou proiectate.

Fiecare clădire expertizată este încadrată într-una dintre aceste patru clase de risc seismic. Este important de menționat că nu există clădiri fără risc seismic; inclusiv monumente precum Casa Poporului din București sau centrala nucleară de la Cernavodă sunt încadrate într-o clasă de risc.

Categorii de Urgență în București

În București, există peste 1.400 de clădiri care au fost expertizate în 1990 și clasificate în categorii de urgență, dar care au fost ulterior uitate. Schimbarea din 1997, când s-a trecut de la categorii de urgență la clase de risc seismic, a impus ca aceste clădiri să fie reevaluate, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Conform normativelor recente, din clădirile expertizate, mai mult de 400 sunt încadrate în clasa I de risc seismic, iar peste 450 în clasa a II-a. În total, 1.481 de clădiri sunt incluse în categorii de urgență, despre care nu există informații clare în prezent.

Expertiza Tehnică a Clădirilor

Expertiza tehnică reprezintă o evaluare structurală a clădirilor, realizată exclusiv de experți tehnici atestați de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Aceasta este efectuată de ingineri structurali cu experiență, având ca scop principal determinarea rezistenței clădirii în caz de cutremur.

În cadrul expertizei se folosește un criteriu cunoscut sub numele de “cutremur de calcul”, care stabilește standardele pentru clădirile noi din țară. Rezultatele expertizei indică procentul de rezistență al unei clădiri. Astfel:

• Un procent sub 35% înseamnă că clădirea se încadrează în clasa I de risc seismic.
• Între 35% și 50% se consideră clasa a II-a de risc seismic.
• Procentul între 50% și 80% corespunde clasei a III-a de risc seismic.
• Procentul peste 80% indică faptul că clădirea face parte din clasa a IV-a de risc seismic.

Există și criterii calitative care pot influența evaluarea, de exemplu, simetria clădirii și gradul de avarii existente.

Mituri despre Siguranța Clădirilor

Unul dintre cele mai comune mituri este că “clădirile care au trecut deja printr-un cutremur sunt în continuare sigure”. Este important de reținut că toate clădirile au o structură de rezistență care se degradează în timp. Orice cutremur poate provoca fisuri sau degradări, epuizând astfel rezervele de rezistență ale clădirii. Prin urmare, nu trebuie să considerăm o clădire mai sigură doar pentru că a rezistat unei astfel de situații.

Importanța consolidării clădirilor după un cutremur

Este esențial ca, după un cutremur, fiecare clădire să fie supusă unor lucrări de reparație sau consolidare. Inginerul Matei Sumbasacu subliniază că este greu de crezut că o clădire, indiferent de forma sau tipul său, nu a suferit nicio degradare în ceea ce privește rezistența sa, mai ales în urma unui cutremur, cum a fost cel din 1977.

Compararea rezistenței clădirilor construite înainte și după 1989

Rezistența unei clădiri depinde de două aspecte fundamentale: proiectarea și execuția. În domeniul proiectării, există coduri care se îmbunătățesc pe măsură ce societatea avansează și acumulează cunoștințe despre cutremure și metodele de protecție. Teoretic, clădirile mai noi beneficiază de o proiectare mai avansată, ceea ce le face mai sigure. În ceea ce privește execuția, calitatea poate varia în funcție de perioada de construcție, influențată și de factorii externi, cum ar fi calificarea forței de muncă și condițiile de pe piață. Este important de menționat că, din punct de vedere al proiectării, o clădire ridicată în 1989 este semnificativ inferioară uneia construite astăzi în ceea ce privește siguranța seismică.

Bucureștiul și riscul seismic

Bucureștiul nu este pregătit pentru un seism puternic. Capitala României are cel mai mare nivel de risc seismic din Europa. Pregătirea pentru un cutremur este insuficientă atât la nivelul clădirilor, cât și al comunităților sau al indivizilor. Mulți nu au un plan bine structurat în caz de urgență și nu dispun de un kit de prim ajutor sau informații necesare în astfel de situații.

Consecințele ignorării riscurilor seismice

Ignorarea riscurilor seismice poate avea consecințe grave. Este cunoscut faptul că un cutremur poate apărea oricând, iar timpul până la următorul seism este incert. Este crucial să ne concentrăm pe expertiză și consolidare, având în vedere că, din 1977 și până în prezent, subiectul cutremurelor a fost adesea minimizat, generând o teamă reală în rândul populației.

Mituri despre clădirile pe role în București

Un mit frecvent întâlnit este că există clădiri construite pe role în București, dar în realitate, astfel de construcții nu există în Capitală. Înainte de cutremurul din 1977, metoda de izolare a bazei unei clădiri nu a fost aplicată în România. Conceptul de construcție pe role este legat de o tehnică inginerească numită izolare seismică. Această metodă a fost utilizată în prezent pentru consolidarea clădirii Primăriei București, dar nu prin montarea de role, ci prin tăierea elementelor verticale la baza parterului și montarea unei porțiuni din acestea.

Inovații în Izolarea Seismică a Clădirilor

Un sistem inovator de protecție împotriva cutremurelor este reprezentat de izolatorul seismic, o componentă esențială ce constă într-o bucată mare de cauciuc întărit cu metal. Acest dispozitiv are rolul de a minimiza efectele seismice asupra structurilor. Atunci când se produce un cutremur, mișcările subsolului sunt absorbite de această bază de cauciuc, permițând astfel ca partea superioară a clădirii să rămână mai stabilă și să se miște într-o măsură mult mai redusă.

Exemplul din Iași

În Iași, există o clădire notabilă care utilizează această tehnologie avansată. Este vorba despre un bloc cu patru etaje, construit după anul 1980, care dispune de un sistem special de fundație bazat pe șine. Această construcție reprezintă o primă dovadă a implementării metodei de izolatie a bazei în România, demonstrând astfel potențialul acestei soluții inovatoare în protecția clădirilor împotriva riscurilor seismice.

Expertiza în Domeniu

Inginerul constructor Matei Sumbasacu, cu un masterat în analiza și structura clădirilor supuse riscurilor seismice, subliniază importanța acestor tehnologii în asigurarea unei mai bune securități pentru locuințe și clădiri publice. Utilizarea izolatorilor seismici poate reprezenta un pas semnificativ în reducerea prejudiciilor și a pierderilor de vieți omenești în urma cutremurelor.