Oamenii de știință analizează mirosurile spațiului cosmic
Oamenii de știință desfășoară cercetări asupra mirosurilor din spațiu, de la planetele cele mai apropiate de Pământ până la cele situate la sute de ani lumină distanță. Scopul acestor studii este de a determina ce miros are universul cosmic, pentru a înțelege mai bine componența acestuia.
Compoziția chimică a norilor de pe Jupiter
Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar, este alcătuită din mai multe straturi de nori, fiecare având o compoziție chimică distinctă. O expertă în domeniu a menționat că „gigantul gazos te-ar putea tenta cu aroma dulce a norilor săi otrăviți de marțipan”. Însă, pe măsură ce te adâncești în atmosfera sa, mirosul devine mai puțin plăcut.
Marina Barcenilla, parfumier independent, a explicat că stratul superior al norilor este format din gheață de amoniac, având un miros asemănător cu cel al urinei de pisică. „Pe măsură ce cobori mai jos, întâlnești sulfură de amoniu, iar combinația dintre amoniac și sulf este deosebit de neplăcută”, a adăugat aceasta.
Mirosurile surprinse de astronauți
Astronauții au raportat că au simțit mirosuri care le amintesc de carne carbonizată, praf de pușcă sau cabluri electrice arse. Cu toate acestea, originea acestor mirosuri rămâne încă un mister nesoluționat.
Descoperiri științifice în spațiu
Prima descoperire științifică din spațiu a fost realizată în 1958, când sonda Explorer 1 a NASA a înregistrat sunete din cosmos. În 2022, Telescopul Spațial James Webb al NASA a reușit să identifice pentru prima dată mirosul de dioxid de carbon (CO2) în atmosfera exoplanetei WASP-39 b, situată în afara sistemului nostru solar.
Telescopul nu a „mirosit” CO2 în sensul tradițional, ci a detectat prezența acestuia prin analiza modului în care atmosfera planetei a modificat lumina stelelor atunci când planeta a trecut prin fața lor. Prin studierea acestor schimbări subtile în lumină, JWST poate identifica diverse substanțe chimice ale lumilor extraterestre.
Varietatea mirosurilor din univers
Potrivit lui Barcenilla, „spațiul este imens” și conține o multitudine de lumi cu mirosuri variate. De exemplu, analiza chimică a atmosferei lui Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, sugerează că aceasta emană arome de migdale dulci, benzină și pește în putrefacție. În schimb, „mirosul” ouălor putrede ar putea descuraja pe oricine să viziteze planeta HD 189733 b, o gigantă gazoasă aflată la aproximativ 64 de ani-lumină de Pământ.
