Impactul Maratonului asupra Creierului și Organismului
Un maraton nu pune la încercare doar musculatura și inima, ci și creierul. Conform unui studiu recent, în timpul exercițiilor fizice intense, creierul își poate consuma o parte din structura sa pentru a obține energie. Mai exact, acesta utilizează mielina, un strat gras ce protejează conexiunile dintre celulele nervoase, ca sursă alternativă de „combustibil”. Cercetătorii au observat o scădere semnificativă a acestei substanțe la alergători, la doar două zile după finalizarea cursei.
Deși alergarea maratonului este considerată o activitate excelentă pentru menținerea sănătății fizice, aceasta poate provoca efecte adverse asupra organismului. Printre acestea se numără afectarea rinichilor, probleme digestive, creșterea riscului de insuficiență cardiacă și posibile leziuni ale sistemului musculo-scheletic. Istoria ne arată că primul maratonist, soldatul grec Pheidippides, ar fi murit imediat după ce și-a finalizat cursa.
Studii Recente și Descoperiri
Un nou studiu sugerează că maratoanele afectează și creierul, determinându-l să își utilizeze propriile rezerve pentru a compensa deficitul de energie în timpul efortului intens. Cercetarea, publicată pe 24 martie în revista Nature Metabolism, a arătat o scădere a unui biomarker esențial al mielinei la alergătorii de maraton imediat după cursă. Autorii studiului afirmă că aceste rezultate indică faptul că, în condiții extreme, creierul apelează la mielină ca sursă de energie.
Un aspect pozitiv pentru alergătorii de cursă lungă este că aceste efecte par a fi reversibile. După ce organismul își epuizează sursa principală de energie, glucoza, acesta recurge la rezervele alternative, metabolizând grăsimile. Având în vedere că creierul consumă aproximativ 20% din energia totală a corpului, acesta poate suferi rapid daune în lipsa „combustibilului” necesar.
Investigații asupra Sursei de Energie a Creierului
Pedro Ramos Cabrer, neurolog la CIC biomaGUNE din San Sebastian, Spania, și coautor al studiului, a declarat că echipa sa a dorit să identifice sursele de energie de rezervă ale creierului, suspectând că mielina ar putea juca un rol esențial. Anterior, cercetările realizate pe rozătoare au sugerat că acizii grași obținuți din descompunerea mielinei ar putea ajuta la supraviețuirea celulelor cerebrale. Totuși, nu era clar dacă aceste constatări erau aplicabile și oamenilor.
„A trebuit să epuizăm complet toate sursele de energie ale corpului pentru a demonstra asta”, a explicat Cabrer. Echipa de cercetare a scannat creierul a 10 alergători cu 48 de ore înainte de maraton și apoi din nou la două zile, două săptămâni și două luni după cursă, folosind imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a detecta moleculele de apă din straturile de mielină.
Rezultate și Implicații
Rezultatele au arătat că, la două zile după cursă, semnalele IRM din 12 regiuni ale creierului erau reduse comparativ cu cele de dinainte de maraton, în unele cazuri cu până la 28%. Totuși, modificările generale ale mielinei nu au fost statistic semnificative, sugerând că efectele sunt localizate în zone specifice. „Zonele în care am observat cele mai mari modificări sunt cele implicate în controlul motor și în reglarea emoțiilor”, a explicat Cabrer, considerând că rezultatele reflectă efortul fizic și psihic susținut de creier în timpul maratonului.
Studii recente asupra efectelor alergării maraton asupra creierului
Alergătorii care se tem de posibilele efecte negative ale alergării pe termen lung asupra sănătății mentale pot avea motive de liniște. Conform cercetărilor, la două luni după completarea unui maraton, toate măsurătorile mielinei au revenit la nivelurile normale.
Cercetările lui Klaus-Armin Nave
Klaus-Armin Nave, director al Institutului Max Planck pentru Științe Multidisciplinare din Germania, a investigat modul în care mielina stochează energie, utilizând șoareci de laborator. Nave a explicat că rezultatele studiului său sunt în conformitate cu înțelegerea neurologică a funcționării mielinei. „Mielina este într-un proces continuu de formare și degradare,” a declarat el, comparând acest proces cu o cadă în care se toarnă apă în mod constant, în timp ce aceasta este și golită.
Nevoile metabolice ale creierului după un maraton
Nave a subliniat că studiul realizat de Cabrer oferă „dovezi foarte solide” că, după un maraton, nevoile metabolice ale creierului cresc. Aceasta înseamnă că „combustibilul” stocat în mielină este consumat mai repede decât în mod obișnuit, ceea ce poate conduce la o micșorare a volumului cerebral.
Precauții pentru alergători
Cu toate acestea, aceste descoperiri nu sugerează că alergătorii ar trebui să evite maratoanele pentru a-și proteja creierul. Atât Nave, cât și Cabrer au subliniat că dimensiunea mică a eșantionului necesită studii suplimentare pentru a trasa concluzii clare cu privire la efectele maratoanelor asupra creierului. De asemenea, efectele limitate observate asupra nivelului general de mielină subliniază necesitatea unor cercetări mai detaliate.
Riscuri pentru sportivii cu afecțiuni specifice
Aceste efecte ar putea prezenta riscuri crescute pentru anumite grupuri de sportivi. De exemplu, persoanele care suferă de scleroză laterală amiotrofică (ALS) au niveluri deja reduse ale moleculelor metabolice produse de mielină, iar cercetătorii sugerează că exercițiile fizice intense ar putea agrava această problemă. Cabrer a menționat că pentru a confirma această ipoteză sunt necesare cercetări suplimentare.
