Un nou studiu despre amintirile din copilărie
Un recent studiu a oferit o perspectivă asupra motivului pentru care nu ne putem aminti detalii din perioada în care eram bebeluși. Conform cercetării, problema nu constă în lipsa amintirilor din copilărie, ci în incapacitatea de a le accesa mai târziu în viață. Studiul a fost publicat joi în revista Science și a implicat 26 de sugari cu vârste cuprinse între 4,2 și 24,9 luni, împărțiți în două grupe de vârstă: cei sub 12 luni și cei între 12 și 24 de luni.
Metodologia studiului
În cadrul experimentului, bebelușii au fost plasați într-un aparat de rezonanță magnetică funcțională (RMNf) și li s-au prezentat o serie de imagini unice, fiecare fiind afișată timp de două secunde. Cercetătorii au monitorizat activitatea din hipocampus, o zonă a creierului asociată cu emoțiile, memoria și sistemul nervos autonom.
„Hipocampul este o structură profundă a creierului care nu poate fi observată prin metodele standard, motiv pentru care a fost necesară dezvoltarea unei noi abordări pentru experimentele de memorie cu bebeluși în interiorul unui aparat RMN”, a explicat Dr. Nick Turk-Browne, autor principal al studiului și profesor de psihologie la Universitatea Yale. „Cercetările anterioare s-au desfășurat în principal pe parcursul somnului bebelușilor, deoarece aceștia pot fi agitați, nu pot urma instrucțiuni și au perioade scurte de atenție.”
Conexiunea între codificarea memoriei și activarea hipocampului
Dr. Simona Ghetti, profesor de psihologie la Universitatea din California, Davis, a subliniat importanța acestui studiu, menționând că, deși multe cercetări au demonstrat capacitatea sugarilor de a codifica amintiri, acest studiu se distinge prin corelarea codificării memoriei cu activarea hipocampului. Ghetti nu a fost implicată în această cercetare.
După o pauză, bebelușilor li s-au prezentat două imagini alăturate: una familiară și una nouă. Cercetătorii au monitorizat mișcările ochilor bebelușilor pentru a determina pe care imagine s-au concentrat mai mult. Dacă un bebeluș a petrecut mai mult timp privind imaginea familiară, acest lucru a sugerat că o recunoștea, indicând astfel reamintirea memoriei. În lipsa unei preferințe, se considera că memoria era mai puțin dezvoltată.
Analiza activării hipocampului
După colectarea datelor, echipa a analizat scanările RMNf ale bebelușilor care au arătat o preferință pentru imaginea familiară, comparându-i cu cei care nu au avut nicio preferință. Încercările au fost excluse dacă bebelușul nu era concentrat pe ecran sau dacă se mișca excesiv.
Rezultatele au relevat că hipocampul era mai activ la bebelușii mai mari în timpul codificării amintirilor. De asemenea, doar acești bebeluși au prezentat activitate în cortexul orbitofrontal, o regiune crucială pentru procesarea memoriei și recunoaștere. Această cercetare oferă noi perspective asupra dezvoltării memoriei în primii ani de viață.
Impactul memoriei timpurii asupra dezvoltării copiilor
Dr. Lila Davachi, profesor la Universitatea Columbia în cadrul departamentului de psihologie, a subliniat importanța informațiilor pe care le reținem și le codificăm în memorie, afirmând că acestea sunt extrem de relevante pentru experiențele noastre. Potrivit acesteia, cercetarea recentă oferă dovezi convingătoare despre procesele de codificare a memoriei în hipocamp la copii, chiar și pentru stimuli care, în anumite circumstanțe, pot părea neimportanți.
Schimbările cognitive la bebeluși
Deși motivele pentru care codificarea memoriei este mai puternică la bebelușii de peste 12 luni nu sunt încă pe deplin înțelese, este probabil rezultatul unor modificări semnificative ce au loc în organismul lor. Dr. Turk-Browne menționează că în această perioadă, creierul bebelușului trece prin transformări perceptive, lingvistice, motorii și biologice, inclusiv o creștere rapidă a hipocampului.
Turk-Browne și echipa sa investighează motivele pentru care creierul sugari nu reușește să recupereze amintirile timpurii. El sugerează că procesarea informațiilor în creierul bebelușilor ar putea indica faptul că hipocampul nu primește „termenii de căutare” necesari pentru a accesa amintirile așa cum au fost stocate, în funcție de experiențele avute de copil în acel moment.
Ce înseamnă pentru părinți?
Dr. Ghetti încurajează părinții să reflecteze asupra impactului pe care îl are perioada copilăriei asupra dezvoltării copiilor, chiar și în absența amintirilor clare de la o vârstă fragedă. Bebelușii învață enorm în această etapă, asimilând limbajul prin asocierea sunetelor cu semnificațiile, a explicat ea. De asemenea, aceștia își formează așteptări referitoare la membrii familiei și studiază proprietățile obiectelor și ale mediului înconjurător.
Părinții pot observa aceste comportamente învățate atunci când repetă aceleași cântece sau citesc aceleași cărți, iar Dr. Davachi subliniază că aceste activități generează un răspuns familiar la copiii mai mari. „Folosirea repetiției cu bebelușii va întări conexiunea dintre părinte și copil”, a adăugat ea.
Chiar dacă nu ne putem aminti experiențele din copilărie, este corect să afirmăm că învățăm din acestea, atât în ceea ce privește informațiile neutre, cât și cele emoționale, a afirmat Dr. Ghetti. „Acest lucru reamintește părinților că perioada timpurie a vieții nu este un timp inactiv și că sugarii învață foarte mult”, a concluzionat ea. „Oferirea de oportunități pentru explorarea vizuală poate fi esențială pentru dezvoltarea abilităților de învățare.”
