Înălțarea Domnului: O Sărbătoare Esențială în Creștinism
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai semnificative sărbători ale creștinismului, celebrată la 40 de zile după Paște. Această sărbătoare comemorează momentul în care Iisus Hristos, după Învierea Sa, S-a înălțat la cer în fața apostolilor. În anul 2025, sărbătoarea va fi marcată pe 29 mai și este recunoscută atât de biserica ortodoxă, cât și de cea catolică.
Conform Noului Testament, după o perioadă de 40 de zile în care a învățat și întărit apostolii în credință, Hristos S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor, promițând trimiterea Duhului Sfânt la sărbătoarea Cincizecimii (Rusalii).
Semnificația Sărbătorii
În primele secole ale creștinismului, Înălțarea Domnului era sărbătorită împreună cu Pogorârea Duhului Sfânt, la Rusalii, la 50 de zile după Paște. Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al IV-lea, prin deciziile sinoadelor bisericești, s-a hotărât ca Înălțarea să fie celebrată separat, la 40 de zile după Paște, obținând astfel o dată distinctă în calendarul creștin. De asemenea, prin hotărârile adoptate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anii 1999 și 2001, această sărbătoare a fost recunoscută ca Zi a Eroilor și a fost declarată sărbătoare națională bisericească.
În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de „Ispas”, inspirată de un personaj legendar, un cioban care ar fi fost martor la Înălțarea Domnului și care, ascuns printre pietre, a povestit ulterior minunea trăită.
Importanța Sărbătorii în Context Creștin
Înălțarea Domnului este o sărbătoare de o mare importanță pentru creștini, marcând evenimentul biblic al înălțării lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Învierea Sa. Această celebrare are loc întotdeauna într-o zi de joi, fiind strâns legată de Paște. Relatările din Noul Testament, în special din Faptele Apostolilor (1:9-11), Evanghelia după Luca (24:50-53) și Evanghelia după Marcu (16:19), subliniază acest moment semnificativ.
Conform tradiției creștine, după Înviere, Iisus Hristos s-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi, instruindu-i și pregătindu-i pentru misiunea apostolică. În ziua Înălțării, aflându-se împreună cu aceștia pe Muntele Măslinilor, Hristos s-a înălțat „întru slavă”, în fața lor, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt. Acest moment marchează finalizarea lucrării Sale pe pământ și începutul misiunii Bisericii.
Sărbătoarea simbolizează sfârșitul prezenței trupești a Mântuitorului pe pământ și deschide calea pentru Pogorârea Duhului Sfânt, celebrată la Cincizecime. De asemenea, pentru biserică, praznicul marchează încheierea perioadei pascale.
Tradiții și Obiceiuri
În România, Înălțarea Domnului este sărbătorită nu doar prin slujbe religioase, ci și printr-o serie de tradiții și obiceiuri populare cu semnificații adânci. În diverse regiuni, aceste obiceiuri combină credința creștină cu elemente din folclorul local.
Tradițiile și superstițiile asociate acestei sărbători sunt adesea considerate parte a etnografiei și folclorului. Acestea sunt obiceiuri locale, denumite „legi ale pământului” în biserică, dezvoltate din iubire, bucurie și credință, respectate de-a lungul timpului pentru a-l cinsti pe Sfânt. În ziua de sărbătoare, se recomandă să se meargă la biserică, să se aprindă o lumânare și să se ofere pomană celor nevoiași, în memoria celor care nu mai sunt printre noi.
Credincioșii din București sărbătoresc Înălțarea Domnului
În dimineața zilei de Înălțare, credincioșii se adună la biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie, unde se citește relatarea biblică a Înălțării, conform Faptelor Apostolilor 1:1-12. Preoții oficiază rugăciuni în memoria celor adormiți, iar la final se cântă troparul dedicat: „Te-ai înălțat în slavă, Hristoase Dumnezeule…”
Tradiții și obiceiuri populare
Până la sărbătoarea Înălțării, în credința populară se rostesc cuvintele „Hristos a înviat”, iar în ziua praznicului, credincioșii se salută cu formula tradițională: „Hristos S-a înălțat!”, răspunsul fiind: „Adevărat S-a înălțat!”. Această zi este, de asemenea, un moment de pomenire pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi, fiind aduse ofrande precum colaci, vin și ouă roșii. Oamenii obișnuiesc să împartă pachete de mâncare, rostind: „pentru sufletul celui adormit…”
Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor
Înălțarea Domnului coincide cu Ziua Eroilor, având un rol semnificativ în calendarul național. Conform biroului de presă al Patriarhiei Române, în ziua praznicului, joi, 29 mai 2025, la ora 12.00, clopotele tuturor bisericilor din Patriarhia Română vor suna în semn de veșnică pomenire și recunoștință față de eroii care s-au sacrificat pentru libertatea, demnitatea și unitatea poporului român, precum și pentru apărarea credinței creștine.
Pomenirea eroilor români în această zi a fost stabilită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și a fost reafirmată prin alte hotărâri sinodale în 1999 și 2001, când a fost proclamată Sărbătoare Națională Bisericească.
Catedrala Națională și memoria eroilor
Catedrala Națională din București, dedicată memoriei tuturor eroilor români, își are primul hram în ziua Înălțării Domnului – Ziua Eroilor, iar al doilea hram este dedicat Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. Această edificare simbolizează respectul și recunoștința față de cei care au luptat pentru țară și credință.
