35 de ani de la unul dintre cele mai violente incidente din istoria României: Mineriada din 13-15 iunie 1990

35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990

Au trecut 35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, un eveniment marcat de violență, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în București de conducerea de atunci a României, sub conducerea lui Ion Iliescu, pentru a pune capăt protestelor care se desfășurau de mai bine de două luni. Mărturiile victimelor oferă o imagine cutremurătoare a acelor zile: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Am fost bătut până am leșinat” sau „Am fost atacat, la fel și soția mea, care era însărcinată”, sunt doar câteva dintre relatările celor peste 1.200 de bucureșteni afectați de unul dintre cele mai violente episoade din istoria recentă a României, conform rechizitoriului Parchetului General, recent înaintat instanței.

Statisticile tragediei

Mineriada din 13-15 iunie 1990 a lăsat în urmă daune semnificative, ce se traduc prin statistici dureroase:

• 4 persoane au murit prin împușcare;
• 12 persoane au fost violate;
• 1.311 de persoane au suferit vătămări fizice și psihice;
• 1.211 de persoane au fost private ilegal de libertate.

Dosarul Mineriadei în instanță

La 35 de ani de la aceste evenimente tragice, Parchetul General a decis să trimită în judecată Dosarul Mineriadei. Printre persoanele care vor fi judecate pentru infracțiuni împotriva umanității se numără Ion Iliescu (fost președinte), Petre Roman (fost premier), Virgil Măgureanu (fost șef al SRI), Gelu Voican Voiculescu și liderul sindical Miron Cosma, printre alții.

Atragerea răspunderii statului

Rechizitoriul subliniază implicarea instituțiilor statului într-un atac „extrem de violent” împotriva cetățenilor. Statul român, condus de acești lideri, a desfășurat „o politică de represiune din motive politice împotriva populației civile din Capitală” printr-un „atac generalizat și sistematic”. Obiectivul era evacuarea protestatarilor pașnici din Piața Universității, iar pentru aceasta s-au folosit forțele de ordine pentru a controla zona.

Contextul protestelor

Mineriada a avut loc pe fondul manifestațiilor începute pe 22 aprilie 1990 în Piața Universității, care au durat până în 13 iunie. Protestatarii se opuneau regimului lui Ion Iliescu și cereau ca România să nu devină din nou o țară comunistă, având revendicări democratice, precum libertatea presei și eliminarea activiștilor fostului Partid Comunist din noua conducere.

Declarațiile din rechizitoriu

Rechizitoriul procurilor evidențiază: „Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alte persoane din conducerea statului sau a partidului Frontului Salvării Naționale (FSN) au lansat un atac împotriva manifestanților din Piața Universității.” De asemenea, se menționează că „în atacul din 13 iunie 1990 au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații.”

Intervenția minerilor în București în iunie 1990

Pe 13 iunie 1990, autoritățile au inițiat o acțiune de evacuare forțată a Pieței Universității, un demers scurt, dar extrem de violent. Persoanele aflate în zonă au fost agresate, indiferent dacă au ripostat sau nu. Ulterior, sute de cetățeni au fost reținuți în diverse unități militare din apropierea capitalei.

Minerii aduși pentru a sprijini autoritățile

Din informațiile disponibile, s-a constatat că aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în București în acea perioadă, la inițiativa lui Ion Iliescu și a altor oficiali. Aceștia au fost instruiți să „ocupe” Piața Universității începând cu 14 iunie. Procurorii au constatat că minerii nu s-au limitat doar la zona Pieței Universității; grupuri de mineri, sprijiniți de polițiști și ofițeri de informații, au pătruns în locuințele liderilor de opoziție, cum ar fi Corneliu Coposu și Ion Rațiu, dar și în sedii de partide și instituții de învățământ.

Victimele agresiunilor minerilor

Rechizitoriul subliniază că minerii nu s-au oprit la organizatorii protestelor, ci au atacat și cetățeni obișnuiți, inclusiv femei și copii, care nu aveau legătură cu opoziția. Procurorii menționează „atacuri cu o cruzime nemaiîntâlnită” asupra persoanelor aflate pe stradă în acele zile. Motivele pentru agresiuni erau variate, incluzând simple întrebări adresate de victime sau aspecte legate de vestimentație.

Consecințele violenței

Cruzimea manifestată de mineri a avut un impact devastator asupra multor oameni, lăsând în urmă nu doar distrugeri materiale, ci și traume fizice și psihice. Procurorii subliniază efectele pe termen lung ale agresiunilor, care au cauzat suferințe fizice grave și un atac serios asupra demnității umane. Victimele au raportat vătămări majore, inclusiv pierderi de auz și de vedere, precum și fracturi multiple.

Mărturii ale victimelor

Pentru a înțelege mai bine impactul veniri minerilor în București, este esențial să ascultăm mărturiile celor afectați. Aceste povești ilustrează brutalitatea acelor zile și efectele dureroase pe care le-au avut asupra vieților oamenilor nevinovați.

Crucea victimelor din 14 iunie 1990

Evenimentele din 14 iunie 1990 au lăsat urme adânci în memoria colectivă, iar mărturiile supraviețuitorilor conturează o imagine terifiantă a violenței și cruzimii la care au fost supuși. Rechizitoriile din acea perioadă scoat în evidență brutalitatea acțiunilor minerilor, exemplificată prin relatările victimelor.

Încercarea de a supraviețui în fața agresiunii

Unul dintre supraviețuitori a descris cum, în mijlocul unei mulțimi ostile, a încercat să se ferească de lovituri: „Aceștia erau dispuși în cerc, iar eu mă mișcam în interiorul acestui cerc și încercam să mă feresc de lovituri. Minerii manifestau o ură viscerală împotriva mea, strigând ‘omorâți-l bă!’, ‘asta e legionar!’”

Atacuri brutale în stradă

Un alt martor a relatat cum a fost agresat de milițieni și minerii care l-au atacat fără milă: „În data de 14 iunie 1990, când mă îndreptam spre metrou, am fost oprit de doi milițieni care mi-au cerut buletinul. În timp ce-l scoteam, am fost lovit de un miner cu o bâtă în urechea stângă.”

Agresiuni în spații publice

Alte relatări arată cum agresorii au coborât în curtea unei școli pentru a-și continua atacurile: „Câțiva mineri au coborât și au venit în curtea școlii. Am fost lovit de o persoană aflată în spatele meu, cu un obiect contondent în zona capului și am căzut inconștient.”

Experiențe traumatizante

Victimele au fost înconjurate și atacate sistematic: „Pe 14 iunie 1990, după ce ieșisem de la liceu, am fost înconjurat de un grup de aproximativ 12 indivizi. Minerii m-au lovit cu cabluri de mină, pumnii și obiecte contondente până am leșinat.”

Acte de violență extreme

Un alt supraviețuitor a împărtășit o experiență similară: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn și cabluri electrice. Au încercat să-mi taie capul, confundându-mă cu fratele meu. Cei care am ripostat am suferit cele mai mari răni.”

Umilința și abuzul continuu

Unii dintre cei agresați nu au fost cruțați nici măcar în fața autorităților: „Minerii m-au lovit în timp ce eram la pământ, cu picioarele și cu un pulan din cauciuc. Mi-au spus să nu mișc și mi-au legat mâinile la spate cu o funie. Am fost dus pe jos la o secție de poliție, timp în care continuau să mă lovească.”

Impactul asupra familiilor

Violența nu s-a oprit la victimele individuale. O altă mărturie a evidențiat și suferința familiilor afectate: „Am fost bătut atât eu, cât și soția mea, care era însărcinată. Am fost lovit cu cozi de târnăcop, până am căzut la pământ și m-am ascuns sub o mașină pentru a nu mai fi lovit.”

Aceste mărturii reprezintă doar o mică parte din suferințele îndurate de cei care au fost victime ale violenței din acea zi neagră din istorie. Este esențial să ne amintim de aceste evenimente pentru a înțelege mai bine impactul lor asupra societății și a ne asigura că astfel de atrocități nu se vor repeta.