Ziua Unirii Mici – Sărbătoare Națională a României
Ziua Unirii Mici, cunoscută și sub denumirea de Mica Unire, reprezintă o sărbătoare publică națională în România, celebrată anual pe 24 ianuarie. Această dată marchează un moment deosebit în istoria țării, anume Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească. În urma adoptării unui proiect de lege în Parlamentul României, această zi a devenit zi liberă legal pentru toți angajații din țară.
166 de ani de la Unirea Principatelor
Anul 2025 va marca 166 de ani de la momentul istoric din ianuarie 1859, când Moldova s-a unit cu Țara Românească, iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al ambelor principate. Acest eveniment este recunoscut ca fiind un pas esențial spre conturarea României moderne.
Cronologia evenimentelor care au dus la Unire
Unirea din 1859 este considerată un moment crucial în istoria românilor, marcând unificarea celor două principate într-un singur stat. Deși Mica Unire a avut loc în acest an, Marea Unire a fost realizată mai târziu, pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia.
În iunie 1848, muntenii au trimis un memoriu Porții otomane, exprimând dorința românilor de a se uni într-un singur stat. Revoluția Română din 1848 s-a desfășurat în contextul în care diverse regiuni populate predominant de români erau sub dominația unor imperii vecine, iar Principatele Moldovei și Țării Românești se aflau sub protecția Rusiei țariste și sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Revoluția de la 1848 a fost o mișcare naționalistă a burgheziei europene, dar, din păcate, a fost înfrântă. Regimul absolutist habsburgic a recăpătat controlul asupra Transilvaniei, iar în Moldova și Țara Românească, Convenția ruso-turcă de la Balta Liman din 1849 a restabilit controlul politic al acestor puteri.
Sfârșitul protectoratelor și Unirea
Protecția Rusiei asupra Principatelor a luat sfârșit după înfrângerea acesteia în Războiul Crimeii (1853-1856) și la Congresul de la Paris din 1856, moment în care Moldova și Țara Românească au câștigat un grad mai mare de independență. Acest context a facilitat, ulterior, Unirea Principatelor Române.
La Iași, în februarie 1857, a fost înființat „Comitetul Electoral al Unirii”, care a stabilit un program politic pentru unirea celor două principate într-un stat neutru și autonom. La București, în martie 1857, s-a format „Comitetul Central al Unirii”, care a condus Partida națională muntene. Adunările ad-hoc din cele două principate, compuse din proprietari, deputați orășeni și țărani, au adoptat rezoluții pentru autonomia și unirea lor sub numele de România.
Pe 24 ianuarie 1859, soluția dublei alegeri a fost implementată pentru a depăși impasul politic. Astfel, Adunarea electivă din Moldova l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza pe 5 ianuarie, marcând începutul unui nou capitol în istoria românească.
Unirea Principatelor Române din 1859
Anul 1859 a marcat un moment crucial în istoria României, când conservatorii au obținut majoritatea în Adunarea electivă din Țara Românească pe 24 ianuarie. Delegațiile celor două Principate, Țara Românească și Moldova, s-au întâlnit la București pentru a găsi un consens în privința viitorului politic comun.
În aceeași zi, Adunarea a votat în unanimitate alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești. Aceasta a constituit un pas important spre unirea de facto a celor două Principate și a pus bazele statului național modern român.
Recunoașterea oficială a lui Alexandru Ioan Cuza
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza a fost susținută nu doar de Partida Națională, ci și de conservatorii din Țara Românească, care s-au unit în vederea realizării unei acțiuni comune. Astfel, pe 24 ianuarie/5 februarie 1859, Cuza a fost ales domn al Țării Românești.
Conferința de la Paris a puterilor garante a confirmat recunoașterea oficială a acestui fapt împlinit de la 24 ianuarie 1859. În anul 1861, Turcia a recunoscut, de asemenea, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite.
