Apelul salvamontiştilor din România cu privire la recunoaşterea activităţii lor
Salvamontiştii din România au transmis, miercuri, că activitatea pe care o desfăşoară implică riscuri reale, adesea greu de evaluat sau eliminat. Aceştia se confruntă cu condiţii de teren dificile, vreme imprevizibilă şi acces complicat. În acest context, ei subliniază că recunoaşterea materială nu corespunde cu responsabilităţile şi pericolele asumate în munca lor. „Sporul de până la 300 de lei brut, similar unor funcţii administrative cu program fix şi fără expunere la risc, nu reflectă realitatea muncii pe care o desfăşurăm”, au declarat salvamontiştii.
Profilul salvatorului montan
Salvatorul este definit ca o persoană care se îndreaptă către un eveniment periculos, în loc să fugă de acesta. Această categorie profesională are un profil psihologic şi ocupaţional distinct, fiind expusă constant la situaţii limită, suferinţă umană şi intervenţii în condiţii extrem de riscante. Chiar şi respectând protocoalele de siguranţă, activitatea lor presupune asumarea unor riscuri personale semnificative pentru salvarea vieţilor altora.
Capacitatea operaţională şi provocările întâmpinate
Reprezentanţii Salvamont România subliniază că, în ciuda resurselor materiale şi umane limitate, salvatorii montani continuă să intervină, chiar şi în condiţii de personal insuficient. Capacitatea operaţională la nivel naţional se află sub 20% din necesarul optim. „Fiecare misiune implică un efort fizic şi psihic considerabil, iar echipele de salvatori reuşesc să răspundă eficient, având un grad de răspuns de 100% la toate solicitările, contribuind astfel la siguranţa publică”, au mai adăugat aceştia.
Necesitatea unei regândiri a criteriilor de recompensare
Salvamontiştii afirmă că sporul actual de până la 300 de lei brut nu reflectă realitatea muncii lor, care este influenţată de un program imprevizibil, adaptat sezonului turistic şi de situaţiile de urgenţă. Aceştia subliniază că nu este vorba despre o revendicare, ci despre o analiză corectă a echităţii în sectorul public. „Este momentul să regândim criteriile prin care statul recompensează munca, în funcţie de dificultate, impact social şi pericolul asumat, nu doar de aspecte birocratice”, au adăugat salvamontiştii.
Importanţa recunoaşterii şi recompensării adecvate
Salvamontiştii consideră că sporurile ar trebui să fie acordate în funcţie de implicare şi performanţă, nu eliminate uniform. „Este esenţial să existe reguli clare şi transparente pentru acordarea acestor beneficii, astfel încât să fie încurajaţi cei care aduc rezultate concrete şi contribuie activ la îmbunătăţirea sistemului. Dincolo de recunoaşterea simbolică, trebuie să fie clar că nu putem supravieţui doar cu felicitări. Într-un sistem în care responsabilităţile personale, cheltuielile şi nevoile financiare sunt constante, sprijinul acordat celor care îşi riscă viaţa pentru ceilalţi trebuie să fie nu doar moral, ci şi concret”, se mai arată în comunicatul lor.
Salvamontiștii cer recunoașterea oficială a profesiei
Salvamontiștii subliniază importanța recunoașterii oficiale a profesiei lor, având în vedere specificul, gradul de risc și semnificația activității pe care o desfășoară. Aceștia consideră că această recunoaștere ar trebui să se extindă inclusiv la momentul pensionării.
Plafonarea sporurilor pentru condiții periculoase
Recent, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență prin care se stabilește un plafon de 300 de lei brut pe lună pentru sporurile acordate activităților desfășurate în condiții periculoase sau vătămătoare. Aceasta decizie vine în contextul în care salvamontiștii își desfășoară activitatea în condiții adesea dificile și riscante.
Concediu suplimentar pentru muncă periculoasă
De asemenea, ordonanța prevede acordarea unui concediu suplimentar pentru angajații care își desfășoară activitatea în condiții de muncă grele, periculoase sau vătămătoare. Durata acestui concediu va varia între 3 și 5 zile lucrătoare, oferind astfel o compensație pentru eforturile depuse în aceste condiții.
