VIDEO:Ciolacu a recunoscut:face meditații la „externe” ca să facă față funcției de premier. Curând dă examenul de președinte

Marcel Ciolacu a recunoscut deschis lipsurile sale în politica externă: Este normal să spun că am profesor de Engleză și Economie

Premierul României, Marcel Ciolacu, a făcut o serie de declarații surprinzătoare într-un interviu recent cu Andreea Esca, la Știrile PROTV. În mod deschis și neobișnuit pentru premierul României care nu era în campanie pentru fotoliul de președinte, acesta a vorbit despre nesiguranțele sale și provocările pe care le-a întâmpinat în politica externă, recunoscând că nu se simțea confortabil în anumite situații internaționale din cauza barierelor lingvistice și cunoștințelor limitate de economie.

„Am avut rețineri… Nu mă simțeam confortabil”

Declarația lui Marcel Ciolacu, în care afirmă că a avut rețineri și nu se simțea confortabil în relațiile externe, este cel puțin surprinzătoare, având în vedere poziția sa de premier. „Am avut rețineri, de exemplu, în relațiile externe. Nu mă simțeam confortabil. Și din cauza limbii. Normal că lucrurile le-am demarat și s-au învățat. Și-acum am profesor de Engleză,” a declarat Ciolacu cu o sinceritate frapantă. Deși această atitudine de autoevaluare și dorința de îmbunătățire pot fi văzute ca pozitive, faptul că un premier al unei țări europene se confruntă cu astfel de dificultăți ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea sa de a gestiona problemele complexe ale politicii externe.

Educație continuă: necesară sau semn al nepregătirii?

Premierul și-a justificat aceste lipsuri afirmând că își continuă educația, având profesori de engleză și economie. „E lupta fiecăruia cu el ca să fie mai bun în fiecare zi. Dar nu e o rușine. Mie nu mi-e rușine să spun: am profesor de Economie,” a explicat el. În timp ce nevoia de perfecționare continuă este lăudabilă, faptul că un premier trebuie să învețe competențele de bază în timp ce deține o funcție atât de importantă poate fi văzut ca un semn de nepregătire pentru rolul său.

Echilibrul între a arăta umanitate și a demonstra că înțelegi complexitatea poziției tale este unul fragil, iar declarațiile lui Ciolacu lasă impresia că este, într-o oarecare măsură, nepregătit pentru provocările geopolitice. Într-un moment în care România are nevoie de un lider sigur pe sine, cu o viziune clară și abilități solide în politica externă, acest tip de recunoaștere deschisă a propriilor nesiguranțe poate ridica semne de întrebare.

Parteneriate strategice: noroc sau abilitate?

Ciolacu a subliniat, de asemenea, că a avut „noroc” să fie înconjurat de oameni capabili, menționând realizările sale în relațiile externe, cum ar fi stabilirea unui parteneriat strategic cu Germania: „Să lămuresc pe cancelarul Olaf Scholz… Unde credeam că eu am o problemă, am putut să o rezolv și dimpotrivă, am și găsit soluțiile cele mai bune. M-a ajutat și familia europeană.”

Este lăudabil că premierul a reușit să obțină sprijin din partea unor lideri importanți precum cancelarul german Olaf Scholz, dar punerea accentului pe „noroc” și ajutorul din partea „familiei europene” poate sugera o lipsă de control și inițiativă proprie în negocieri și parteneriate strategice. În politică externă, încrederea și siguranța sunt esențiale, iar capacitatea de a gestiona relațiile internaționalde ar trebui să fie una dintre principalele competențe ale unui lider de guvern care mai și vrea să fie președintele României în vremuri grele, cu război la graniță și provocări economice fără precedent.

Stabilitatea politică și echipa potrivită

Ciolacu a discutat, de asemenea, despre importanța stabilității politice pentru a atrage oameni capabili în echipa sa: „Consilierii și oamenii capabili nu vin în aventuri. Eu am avut un mandat scurt, nu ușor, chiar complicat. Dacă ai un mandat și ai o stabilitate politică, atunci oamenii capabili vin alături de orice guvern,” a declarat el. În timp ce această afirmație este, în mare măsură, adevărată, ea ridică întrebări legate de capacitatea lui Ciolacu de a atrage talentele potrivite dincolo de stabilitatea politică.

Un lider puternic nu doar că reușește să atragă oameni competenți, ci îi și motivează prin viziune, strategie și încredere în propriile abilități. În acest caz, recunoașterea sinceră a vulnerabilităților sale ar putea afecta imaginea sa de lider capabil să ghideze România într-o perioadă de incertitudine geopolitică.

Concluzie: sinceritate sau semnal de alarmă?

Deși deschiderea premierului Marcel Ciolacu cu privire la propriile sale provocări poate fi interpretată ca o formă de onestitate, este important să ne întrebăm dacă astfel de lipsuri nu ar trebui depășite înainte de a ocupa o funcție de asemenea importanță. Politica externă este unul dintre punctele esențiale ale activității unui premier, iar nesiguranțele și lipsurile în acest domeniu pot pune sub semnul întrebării capacitatea sa de a reprezenta eficient România pe scena internațională și în calitate de președinte.